Album: Fever Ray - Fever Ray

The Knife a fost intotdeauna o trupa misterioasa, cu versuri bizare puse pe negative electro-psihedelice, cu albume dominate de o atmosfera intunecata si apasatoare. Duo-ul suedez frate-sora ( Karin Dreijer Andersson si Olof Dreijer) s-a ferit cat a putut de mainstream, de presa, de publicitate si de aparitii live, fie ca a fost vorba de concerte sau de acceptarea unor premii. Cu toate astea, The Knife s-a bucurat de un succes destul de mare (doar in 2007 au primit sase Grammies), mai ales dupa lansarea albumului Silent Shout (2006), pentru care si-au calcat pe suflet si au sustinut si o serie de concerte live, vreo douazeci si doua, insa mascati, costumati sau din spatele unor ecrane semi-transparente.

Dar succesul a fost destul de obositor pentru The Knife sau cel putin pentru una dintre jumatati, si anume Olof Dreijer, care si-a luat o pauza de vreo trei ani. Timp in care cealalta jumatate responsabila pentru partea vocala, Karin Dreijer Andersson, nu a stat degeaba, ba dimpotriva, in acest an (luna martie) a lansat un album solo sub pseudonimul Fever Ray, pe care l-a promovat prin concerte live mai dezinhibate de aceasta data si pentru care a acordat si cateva interviuri.

N-ai cum sa asculti Fever Ray si sa n-ai impresia ca e vorba tot de The Knife, doar ca poate pe un ton mai linistit decat ne obisnuise Silent Shout, mai concentrat pe vocea lui Karin Dreijer Andersson, mai ciudatel, mai delirant, mai intunecat, mai static. E ca si cum cei de la The Knife iau o pauza doar de la numele de scena, iar Olof trece ceva mai in spate, pentru a-i lasa mai mult spatiu surori sale, ceea ce e chiar posibil avand in vedere ca intr-un interviu Karin spunea: "I'm looking forward to doing another Knife album as well, but this year I will do Fever Ray." Doar pentru cei doi suedezi mastile sunt ceva foarte natural, ca si alter-egourile ce vin la pachet cu acestea. 


Track listing:
If I Had a Heart
When I Grow Up
Dry and Dusty
Seven
Triangle Walks
Concrete Walls
Now's the Only Time I Know
I'm Not Done
Keep the Streets Empty for Me
Coconut

Fever Ray este copilul autist, crescut cu Aphex Twin si Cocteau Twins in casti, nelegitim si fictional al lui David Lynch cu Bjork, cel putin asa suna albumul de la prima melodie pana la ultima. Daca nu aveti incredere in testele de paternitate/maternitate facute dupa ureche, atunci aruncati un ochi si pe videoclipurile semnate Fever Ray (doua le puteti vedea mai jos) si va veti convinge. Si Lynch, si Bjork sunt influente majore pe care Karin le recunoaste ca atare, asa ca asteptati-va la bizarerii si la excetricitati pe acest album. Daca nu-i agreati pe cei doi, scutiti-va de un calvar si ascultati altceva.  

Pe Fever Ray vocea lui Karin este coloana vertebrala a pieselor, restul efectelor electronice vin sa brodeze pe margini, discret, pe langa versurile care de multe ori prind forma unor incantatii, cum este cazul lui If I Had a Heart. Nici When I Grow Up nu este prea departe de asa ceva; in orice caz, atunci cand Fever Ray nu pare o vrajitoare care arunca cu tot felul de vraji in urechile noastre, da impresia ca ne canta fiind aflata intr-o transa confesiva, ca in Seven: "I leave home at seven/ Under a heavy sky, I ride my bike up, I ride my bike down/ November smoke and your toes go numb/ A new colour on the Globe/ It goes from white to red, a little voice in my head says oh, oh, oh."   

Alteori totul pare o combinatie reusita intre Boards of Canada si Cocteau Twins, asa cum e cazul piesei Dry and Dust, iar Triangle Walks pare o piesa careia i-ar sta cel mai bine alaturi de We Share our Mother's Health, pe Silent Shout.

Fever Ray este un album fascinant, ce vine in continuarea celor patru albume The Knife, dar intr-un alt ambalaj (sub o alta masca), si care-si va duce ascultatorii down the rabbit hole prin Triangle Walks si Concrete Walls intr-o ciudata Tara a Minunilor intunecata si twisted, asemanatoare cu cea din Tideland.

Fever Ray pe MySpace
Fever Ray pe Wikipedia
Site-ul oficial Fever Ray