ARTmania 2008 - Ziua 2

Postat de Cristina in La zi pe Metropotam|21 Iulie 2008|0 comentarii|

A doua zi de ARTmania ne-am infiintat la intrare la 4 fix, cand erau programati Nexus. Am dat buzna in cort cand s-au auzit primele acorduri. Whooa, ce tare suna... a Avatar. Erau chiar Avatar. Nexus n-au mai ajuns la Sibiu. Cu traficul infernal de pe ambele vai (Prahova si Olt) nici nu e de mirare.

Intorcandu-ne la Avatar, Marius nu mai are dreaduri, mare pacat. Nefiind mari consumatori de death, cam la asta ni se rezuma comentariile. Am ascultat vreo trei piese, am iesit afara la soare, sa auzim mai filtrat.

Dupa vreo jumatate de ora, au lasat loc pe scena pletosilor de la Negura Bunget, care au venit la Sibiu din turul european: cu o zi inainte fusesera la Kaltenbach Open Air, peste alte catea zile vor fi la Wacken. Cum nici consumatori de black nu prea suntem, iar am facut o excursie afara, dar de data asta in numar restrans, pentru ca in fata scenei se agitau o groaza de fani pletosi si entuziasti.

Pe la mijlocul dupa-amiezei a revenit pe scena goticul, sub forma de Leaves' Eyes, trupa lui Liv Kristine, fosta de la Theater of Tragedy (pe care a inceput sa ii renege cand au alunecat pe panta periculoasa a "electro"-ului, ea fiind metalista de formatie), maritata cu Alex Krull, vocalul de la Atrocity, trupa cu care si canta in Leaves' Eyes. Deci Leaves' Eyes = Atrocity + Liv, sub bagheta si penita blondei (ea face versurile). Si scena metalului poate fi un fel de Melrose Place.

Din aceasta corcitura de proiecte a rezultat intr-o trupa de gotic, cu accente simfonice si cu ocazionale "hei rup"-uri growl din partea majoretei Alex, care nu sta pe scena cat timp ii evolueaza pe scena consoarta, ci apare brusc falfaind din plete (vorbeste invidia, recunosc) ca Medusa si urland ca maţele lui Scaraotchi.

Ca spectacol, primesc o nota mare - si-au incalzit publicul, au comunicat impreuna, au rezonat la unison. Am auzit printre altele New Found Land, Temptation, Elegy si Solemn Sea, apoi n-am mai auzit nimic, pentru ca statusem langa boxa.

basista Alla Fedynitch, foarte energica, genul whole lotta woman

Urma in program... Atrocity! Adica aceeasi trupa, minus vocalista. Ne-am intrebat de ce s-au mai deranjat sa faca pauza si proba de sunet. Am aflat cand au inceput. Nu poti lasa pupitrul de sunet "acordat" pe gotic daca vrei sa canti disco. Si disco a fost. Auriii ani '80 transformati de Atrocity in Werk 80 II, album de coveruri.

De pe dealul cetatii am ascultat hituri nemuritoare precum People Are People de la Depeche, Relax de la Frankie Goes To Hollywood, The Great Commandment de la Camouflage, Tainted Love, Shout de la Tears for Fears si multe altele. Publicul a fost in delir. Era ca la disco!

Dupa Atrocity... cu cat repet mai mult numele, cu atat ma bufneste mai tare rasul pentru ca amandoua albumele Werk 80 ofera situatii de genul: "The Sun Always Shines on TV a fost cantat de trupa de death si industrial Atrocity". Cum spuneam, dupa ei au urmat Gamma Ray, o trupa de power metal, si ea derivata (metalul e o ecuatie plina de variabile) din Helloween, demult fosta trupa a vocalului Kai Hansen.

Gamma Ray sunt o trupa deja matura (ma refer la media de varsta a rockerilor), cu mult chef de viata si o prezenta antrenanta, colorata si vesela... hei... asta nu era festival cu preponderenta gotica? Desi dupa... Atrocity Gamma Ray au fost chiar foarte metal. Power metal. Am ascultat Into The Storm, Fight, New World Order, Send Me A Sign, Valley of The Kings, Heaven Can Wait si spre dezamagirea fanilor, n-au cantat Gamma Ray.

Concluzia: ARTmania de anul asta, desi n-a mai fost in frumosul decor al Pietei Mari a Sibiului si in ciuda diverselor piedici intalnite in timpul organizarii, s-a priceput sa faca inca un festival foarte reusit. Mare pacat ca publicul nu a fost atat de numeros pe cat se asteptau ei si pe cat meritau trupele. Abia asteptam sa vedem ce vor mai aduce la anul, sperand ca pana atunci trupele care deja au venit la Sibiu sa nu mai faca si alte proiecte separate ;-)