A face sau a nu face gratar; pro si contra legii picnicului

Sa fi fost cu capul ingropat in zapada, ca strutul arctic, si tot ai fi auzit agitatia cu privire la legea picnicului, aprobata ieri de Camera Deputatilor, in absenta opozitiei.

Reactiile sunt, ca de obicei, pro si contra. Unii isi imagineaza ca vor disparea ca prin minune gunoaiele lasate de grataragii prin paduri si lacuri si ca manelele nu se vor mai auzi din portbagajele masinilor parcate cu botul pana in rau. Altii sunt ingrijorati ca nu vor mai putea papa nici un biscuit pe o banca fara sa fie amendati ca picnicuiesc in locuri nepermise.

Dar de unde atata confuzie? Sa o luam cu inceputul.

De ce se da legea asta?

Scopul prezentei legi este de prevenire, reducere şi eliminare a impactului negativ asupra mediului, asupra stării de sănătate a populaţiei, generat de practicarea inadecvată a activităţilor de picnic.

De aici putem intelege orice. Ca sta gardianul cu jordia langa noi si ne da peste mana daca ne intindem dupa a doua felie de porc sau dupa al 7-lea mititel (face rau la sanatatea ta). Ca sta cineva si verifica daca ai baut si apoi te sui la volan (face rau la sanatatea populatiei).

Daca va intrebati, pe drept, ce inseamna "practicarea adecvata a activitatilor de picnic", pe acestea le putem deduce de mai jos. Sa vedem.

Exercitiu - alegeti imaginea care credeti ca reprezinta practicarea adecvata a activitatii de picnic:

Despre ce e legea asta? Definitii.

a)      Activitatea de picnic - orice activitate de recreere desfăşurată pe domeniul public sau privat al statului şi/sau unităţilor administrativ teritoriale, de una sau mai multe persoane, care implica consumul de bauturi şi/sau alimente, şi aprinderea sau nu a focului;

b)      Zone special amenajate - zonele din domeniul public sau privat al statului şi/sau unităţilor administrativ teritoriale dotate cu utilităţi şi facilităţi pentru desfăşurarea activităţilor de picnic, în care aprinderea focului  este permisă;

c)      Zone indicate - zonele din parcurile şi pădurile aflate în intravilanul oraşelor, indicate în planul de zonare al parcului, în care activităţile de picnic sunt permise cu excepţia aprinderii focului.

Desfăşurarea activităţilor de picinic este interzisă pe domeniul public sau privat al statului şi/sau unităţilor administrativ teritoriale,cu excepţia zonelor menţionate la art. 3, lit b), c).

Stop cadru. Intr-adevar, conform acestor definitii, doi studenti care isi mananca sandvisurile si isi beau cafeaua pe ghizdurile fantanii de la Arhitectura se dedau activitatilor de picnic in locuri nepermise. Dar sa admitem totusi ca cel care a intocmit legea se referea la picnic in natura, la iarba verde, si o sa speram ca daca stam sprijiniti de un copac, cu o carte in brate, un termos de ceai si un sandvis in desaga, nu se cheama ca facem oficial picnic.

In continuarea legii picnicului (pe care o puteti citi aici si aici), se explica pe larg atat ce este obligat sa faca "administratorul zonei în care se desfăşoară activitatea de picnic", cat si ce nu avem noi voie sa facem in sus-numita zona.

Obligatiile tale

Ce nu avem noi, ca picnicuitori, voie sa facem stie orice pustan cu 7 ani de-a casa. Nu lasi gunoaie, nu vandalizezi, nu tai copaci, nu faci pipi in apa, nu speli vasele in rau (pe asta o cam fenteaza multi), nu dai muzica tare (ca oricum nu o sa mai masina langa tine, trebuie parcata in locuri special amenajate), nu dai mancare la urs decat daca vezi ca insista.
 

Obligatiile lor

Partea interesanta intervine la obligatiile administratorului zonei de picnic, care trebuie sa amenajeze, sa delimiteze, sa incadreze, sa puna ore de functionare, sa doteze cu gratare sau vetre de foc, cu cosuri de gunoi pentru colectarea selectiva, cu toalete publice. Trebuie sa nu permita constructii ilegale (un chiosculet, o terasuca), trebuie sa nu opereze modificari consistente asupra naturii.

In total 14 puncte de luat in considerare si de indeplinit. Nu se specifica daca administratorul zonei de picnic, oricine ar fi el, este obligat sa puna la dispozitia publicului... sa zicem o zona de picnic la 100 de hectare de spatiu verde. Nu se specifica nici cat de mare trebuie sa fie zona de picnic. Nici daca e musai sa ai una in fiecare parc. Nici daca esti obligat sa ai vreuna, oricine ai fi tu, autoritate locala.

Ceea ce intelegem deocamdata din aceasta lege este ca bye-bye picnic (chit ca esti cel mai curat si linistit consumator din istoria cosurilor de picnic), oriunde in spatiu, daca pe acel spatiu nu scrie clar "zona de picnic".

Acum, in cat timp credeti voi ca vor aparea zonele de picnic respective? (Ca nu-i obligatoriu sa le faci, conform acestei legi) Si cine credeti ca va sta sa le pazeasca?
 

Ramane cum am stabilit

Desigur ca nu va exista o politie a picnicului care sa patruleze calare nici prin padurea Baneasa, care e la doi pasi de Bucuresti, nici pe valea Prahovei, Argesului sau Dambovitei, nici pe coasta Bucegiului. Nu va va impiedica nimeni sa mancati acolo daca vreti, pentru ca nu va ajunge nici picior de "autoritate" acolo.

Gunoaiele se pot arunca si din mers pe munte, manelele pot urla din masina oriunde, iar padurea Baneasa va ramane un mare cos de gunoi pentru santierele din imprejurimi.

Tare am vrea sa vedem si cum politia opreste o nunta tiganeasca sa se desfasoare in mijloc de strada. (Variantele de finalizare a conflictului de acolo sunt multiple: mituim autoritatea, amenintam autoritatea sau o acuzam ca ne impiedica sa ne desfasuram conform traditiilor stramosesti).
 

De la legea gratarului la legea picnicului

Desi deocamdata toata lumea vede aceasta lege ca pe un imens set de interdictii aplicate inclusiv omului care n-a deranjat un fir de iarba in viata lui, intentiile ei bune sunt totusi greu de contestat.

“Ne bucuram ca Legea Picnicului a fost aprobata de Camera Deputatilor. Este o lege la care noi am muncit patru ani. Este o lege curata pentru o tara murdara; o lege care ne va permite tuturor sa ne bucuram de natura si sa o lasam curata si nepoluata celor care vor veni dupa noi. Legea Picnicului nu ingradeste drepturile individului de a iesi in natura, ci doar introduce reglementari pentru cei care nu inteleg ca abuzul asupra naturii, poluarea raurilor, a apelor si a padurilor nu reprezinta drepturi constitutionale” a declarat Raluca Fiser, presedintele Asociatiei Green Revolution.

Suntem de acord cu aceste lucruri, cu precizarea ca ar fi trebuit sa se numeasca Legea deseurilor in natura, in care sa legiferezi doar obligativitatea curateniei, nu sa interzici omului cu bun simt sa intinda o paturica in poiana si sa manance ce a adus in carca pana acolo, pe carari de munte.

Picnicul este, printr-o regretabila eroare semantica, transformat in sinonim al gratarului. Nu imi aduc aminte sa fi vorbit cineva de rau pe vreun "picnicar", dar pe grataragiul clasic nu-l iubeste nimeni. Cultura micului ne supara, in felul in care este ea inteleasa si pusa in practica, nu cea a sandvisului. Chiar si noi am propus anii trecuti, mai in gluma, mai in serios, infiintarea unor locuri speciale (izolate fonic si... odoric) de facut gratar in parcuri. Gratar, nu picnic.

Pana una-alta, legea asta se va lua de mana cu cea care interzicea jucatul in parc in grupuri mai mari de 5 persoane. Sa ii re-asociem si interdictia de a sta pe iarba si vom avea o natura perfecta, ne-atinsa, numai buna de pus in vitrina.

Voi sunteti pro sau contra legii picnicului, asa cum arata ea acum?