Brand de tara: Mica intelegere

Mica intelegere s-a numit odata in istorie Mica Antanta, dar pe vremea aceea insemna altceva. Mica intelegere de azi nu este o alianta, ci un compromis, o rezolvare ne-oficiala, pe sub mana lunga a legii, a unui conflict, a unei situatii. Nu trebuie confundata cu santajul, mica intelegere este bazata pe reciprocitate si castigul ambelor parti.

Mica intelegere poate inseamna o constatare amiabila in cazul accidentelor rutiere, care te poate scuti de multa hartogaraie oficiala, de cozi la politie si de prezenta obligatorie a "organului". Este cam singurul caz in care mica intelegere e legala.

Mica intelegere ca "spaga" este un alt sens des intalnit. De la bancnota pe care i-o furisezi politaiului de la radar sau cea pe care i-o dai pe fata naşului in tren ori controlorului din autobuz, mica "spaga" e un alt fel de rezolvare amiabila a unui conflict (intre tine si organul legii), din care toata lumea pleaca fericita: tu ai scapat fara amenda, el cu ceva maruntis in buzunar.

Daca deschidem insa manualul de moralitate si corectitudine, ne gasim poza alaturi de cea a organului pe pagina de "coruptie": el nu si-a indeplinit indatoririle de serviciu (pentru ca i-ai bagat in buzunar bani, nu pentru ca e baiat bun si a trecut cu vederea), iar tu ai participat si l-ai provocat sa isi incalce obligatiile (si... om e si el, nu?). O fi de bine pentru tine, dar e de rau pentru sistem, perpetuand eterna expectativa a "organului" de a primi ceva, imagine reflectata in atitudinea noastra fata de el ("las' ca scap daca ii dau").

Se aplica si in cazul functionarilor, care sunt dispusi sa te sara peste 2 dosare, 3 cozi si 5 parafe contra unei mici "atentii".

Mica intelegere se mai poate intampla in general in orice situatie in care trebuie sa dai bani contra unui serviciu... si nu vrei (sau cel putin nu cati ar trebui): "amice, nu pune aparatul de taxat si ne intelegem dupa", "doamna, nu mai consumati bilet de parcare, poftiti aici un alt 'bilet'", "nu am putea rezolva si altfel?", "haideti, ca putem sa ne intelegem!".

Mica intelegere in sensul de "o mana spala pe alta" este tot o negociere, un compromis, facut de ambele parti in fata legii. Se intalneste de la situatiile mici, sa zicem inchirierea unui apartament fara intermedierea unei agentii imobiliare, cand proprietarul mai lasa de la el, tu mai dai de la tine, pana cand se ajunge la o solutie reciproc avantajoasa, pana la cazurile mari, in care, sa zicem, partea X are de investit niste fonduri si de dat socoteala pentru fiecare banut, partea Y ar putea oferi mana de lucru pentru un proiect si intelegerea se face pe sub mana, ocolind si indoind legea, astfel incat se ajunge iarasi la o solutie reciproc avantajoasa pentru cele doua parti, fie ea si neoficiala.

Chiar si in sport auzi des de meciuri jucate "la mica intelegere" (dar nu e o apucatura locala, ci internationala) - meciuri jucate la scor egal (eventual 0), pentru ca ambele echipe sa obtina punctele necesare calificarii intr-o etapa superioara.


Ruda cu "las' ca merge si asa", mica intelegere ne poate face vietile mai usoare, ne poate rezolva in timp mai scurt conflicte si probleme intr-o societate in care sistemul e incalcit, greoi si mancator de timp si nervi. Mica intelegere este un brand de tara, nu doar tara noastra, ci mai toate tarile Europei de Est, fost comuniste, si probabil toate tarile in care coruptia (micro sau macro) inca mai da din picioare.


Cine ne mai poate da exemple relevante de "mica intelegere"? (Ai avut ocazia sa te folosesti de ea? Cum a functionat?)

Citeste mai multe Branduri de tara pe Metropotam