Art Object: Boy, de Ron Mueck
Daca tot v-am prezentat la un moment dat un artist cu niste lucrari mai ciudate, dar foarte intrigante, ne-am gandit ca nu ar strica sa va mai prezentam o opera de arta din acelasi categorie, a hiperrealismului.
Ea se numeste Boy, ii apartine lui Ron Mueck, un sculptor australian caruia ii place sa reproduca corpurile oamenilor pana la cele mai mici detalii, doar ca la dimensiuni care socheaza, fie prin gigantism, fie prin dimensiunile mici. Impactul este destul de puternic si straniu, pentru ca este destul de ciudat sa dai peste un baietel de 5 metri, care arata cum nu se poate de real si care sta pe vine intr-o galerie de arta pe care ar face-o praf daca s-ar ridica.
Daca nimeresti la o expozitie de-a lui Mueck senzatia va fi identica cu cea a lui Alice in Tara Minunilor dupa ce a tot baut potiunile de micsorare si de crestere. Asa ca termenul de hiperrealism poate fi luat si la propriu in acest caz: Boy e o lucrare hiper indiferent din ce parte te-ai uita la ea.
Daca va ganditi ca talentul lui Mueck s-ar potrivi mai degraba in lumea efectelor speciale pentru diverse filme, aflati ca de de acolo vine. Mueck a inceput prin a fabrica modele si manechine pentru diverse filme, printre care si Labyrinth. Dar, din fericire, nu s-a oprit aici.
Sculptura Boy a fost facuta in 1999 si a facut inconjurul lumii, trecand pe la Millennium Dome, Bienala de la Venetia sau muzeul ARoS, unul dintre cele mai mari din Europa de Nord. Lucrarea este facuta din fibra de sticla si silicon, iar detaliile sunt uimitoare, nu lipseste nimic: unghii, fire de par etc. Se pare ca artistul a acordat o importanta egala ambilor termeni din cuvantul hiperrealism, folosit in descrierea lucrarilor sale.
Despre optiunea sa de a reprezenta corpuri gigantice Ron spune intr-un interviu: "I never made life-size figures because it never seemed to be interesting. We meet life-size people every day." O explicatie teribilista si simplificatoare, in care se citeste insa intentia artistului de a produce obiecte de arta similare cu realitatea, dar totusi with a twist, ca venite dintr-o realitate paralela.
Mueck a fost de multe ori intrebat cum isi priveste lucrarile, dat fiind ca multor oameni atunci cand sunt fata in fata cu ele le vine sa vorbeasca in soapta pentru a nu le trezi sau speria, caci daca s-ar intampla asta ar putea fi usor striviti. Raspunsul artistului a fost: "I don’t think of them as mannequins. On the one hand, I try to create a believable presence; and, on the other hand, they have to work as objects. They aren’t living persons, although it’s nice to stand in front of them and be unsure whether they are or not. But ultimately, they’re fiberglass objects that you can pick up and carry. If they succeed as fun things to have in the room, I’m happy. At the same time, I wouldn’t be satisfied if they didn’t have some kind of presence that made you think they’re more than just objects."
Sursa foto
Ea se numeste Boy, ii apartine lui Ron Mueck, un sculptor australian caruia ii place sa reproduca corpurile oamenilor pana la cele mai mici detalii, doar ca la dimensiuni care socheaza, fie prin gigantism, fie prin dimensiunile mici. Impactul este destul de puternic si straniu, pentru ca este destul de ciudat sa dai peste un baietel de 5 metri, care arata cum nu se poate de real si care sta pe vine intr-o galerie de arta pe care ar face-o praf daca s-ar ridica.
Daca nimeresti la o expozitie de-a lui Mueck senzatia va fi identica cu cea a lui Alice in Tara Minunilor dupa ce a tot baut potiunile de micsorare si de crestere. Asa ca termenul de hiperrealism poate fi luat si la propriu in acest caz: Boy e o lucrare hiper indiferent din ce parte te-ai uita la ea.
Daca va ganditi ca talentul lui Mueck s-ar potrivi mai degraba in lumea efectelor speciale pentru diverse filme, aflati ca de de acolo vine. Mueck a inceput prin a fabrica modele si manechine pentru diverse filme, printre care si Labyrinth. Dar, din fericire, nu s-a oprit aici.
Sculptura Boy a fost facuta in 1999 si a facut inconjurul lumii, trecand pe la Millennium Dome, Bienala de la Venetia sau muzeul ARoS, unul dintre cele mai mari din Europa de Nord. Lucrarea este facuta din fibra de sticla si silicon, iar detaliile sunt uimitoare, nu lipseste nimic: unghii, fire de par etc. Se pare ca artistul a acordat o importanta egala ambilor termeni din cuvantul hiperrealism, folosit in descrierea lucrarilor sale.
Despre optiunea sa de a reprezenta corpuri gigantice Ron spune intr-un interviu: "I never made life-size figures because it never seemed to be interesting. We meet life-size people every day." O explicatie teribilista si simplificatoare, in care se citeste insa intentia artistului de a produce obiecte de arta similare cu realitatea, dar totusi with a twist, ca venite dintr-o realitate paralela.
Mueck a fost de multe ori intrebat cum isi priveste lucrarile, dat fiind ca multor oameni atunci cand sunt fata in fata cu ele le vine sa vorbeasca in soapta pentru a nu le trezi sau speria, caci daca s-ar intampla asta ar putea fi usor striviti. Raspunsul artistului a fost: "I don’t think of them as mannequins. On the one hand, I try to create a believable presence; and, on the other hand, they have to work as objects. They aren’t living persons, although it’s nice to stand in front of them and be unsure whether they are or not. But ultimately, they’re fiberglass objects that you can pick up and carry. If they succeed as fun things to have in the room, I’m happy. At the same time, I wouldn’t be satisfied if they didn’t have some kind of presence that made you think they’re more than just objects."
Sursa foto
© Copyright Metropotam 2006-2010.
Tu ce parere ai?