Sper ca nu-i privesti pe tigani de sus

Acum cateva zile, trecand pe la Pasajul Universitatii, imi atrage atentia un mesaj imprimat pe asfalt: Sunt rom si am obosit sa fiu calcat in picioare in fiecare zi. Da-mi o sansa. Cunoaste-ma inainte sa ma judeci.



Mesajul face parte dintr-o campanie mai ampla SPER, ce lupta impotriva discriminarii romilor. Mi-am amintit de el cand l-am vazut aseara intr-o dezbatere pe, cred, primul candidat tigan la presedintie: Constantin Ninel Potarca. Bineinteles ca nu are nici o sansa, dar candidatura lui e un gest simbolic pentru romii care, iata, sunt acum reprezentati in cea mai importanta competitie electorala.

Nu era genul de tigan educat, cu facultate, exemplul pe care-l dau multi cand vine vorba de romi: da, dar uite ca sunt si unii care fac si dreg. Nu, era tigan dintr-o familie de caldarari (parca), s-a ocupat o perioada cu vanzarea de fier vechi si copiii lui au facut trei-patru clase. Omul vorbea simplu, pe limba lui, despre problemele reale ale comunitatii de romi, despre obiceiuri, familie, era rupt dintre ei si reprezentativ pentru o comunitate. Simplul fapt ca il vedem la tv si e in cursa e un pas spre intelegerea si cunoasterea comunitatii rome, precum si un bun exercitiu de democratie.



Despre asta e vorba si in mesajul celor de la SPER (nume ce vine de la Stop Prejudecatilor despre Etnia Roma). Ne-am obisnuit, din pacate, sa-i privim de sus, sa ii judecam inainte de a-i cunoaste si ne-am obisnuit sa le lipim o eticheta. Ignoram contextul social in care traiesc, prejudecatile care planeaza asupra capetelor lor, reticenta cu care sunt priviti fara sa faca nimic.

Nu intelegem ca uneori gesturile lor au o motivatie mult mai adanca, pastrata in timp, intretinuta de un context social, ca vorbim totusi de o comunitate cu traditii si obiceiuri vechi si ca de multe ori ceea ce fac este o consecinta directa a felului in care sunt tratati. Refuzam sa-i cunoastem atat individual, cat si ca pe o comunitate. La fel, cand ii judecam, incepem cu: "un cetatean de etnie roma a facut...", lipind de la inceput eticheta.

Tocmai de aceea, campania e binevenita si ideea de a scrie un mesaj pe jos pentru a sublinia faptul ca tiganii sunt calcati in picioare este sugestiv si de impact. In cele cinci minute cat am stat din curiozitate la universitate, am vazut atat oameni care s-au oprit sa citeasca, care au cazut pe ganduri, cat si oameni care au plecat injurand sau comentand. Mai e de lucrat.