Oameni din Bucuresti: functionarii publici

Buna dimineata
... (pauza)
... (pauza continua)
... (pauza continua, oja se usuca)
... (pauza continua, functionara isi soarbe cafeaua incet, cu grija sa nu-si strice unghiile abia facute. Sticluta de oja de un rosu puternic se odihneste pe un teanc de dosare)
Ce vrei?

In sfarsit, se stabileste comunicarea. O simt ca pe o gratie divina. Nu ma asteptam sa-mi acorde atata atentie. I-am zis Buna ziua nu ca sa-mi raspunda, nu m-am gandit niciodata atat de sus, ci ca sa-mi remarce umila prezenta. Imi accept penitenta de a alerga de la un birou la altul, demonii interiori ma mai fac sa tip cateodata la doamna functionara, dar privirea ei impasibila, parul vopsit strident, facut permanent si uscat ma readuc imediat cu picioarele pe pamant.

ART. 4
Principiile care stau la baza exercitarii functiei publice sunt:
a) asigurarea prompta si eficienta, libera de prejudecati, coruptie, abuz de putere si presiuni politice a tuturor activitatilor efectuate de functionarii publici;
b) selectarea functionarilor publici exclusiv dupa criteriul competentei;
c) egalitatea sanselor la intrarea si la promovarea in corpul functionarilor publici;
d) stabilitatea functionarilor publici.
(de aici)

Functionarii publici sunt diferiti. Au facut cursuri de indiferenta, indolenta, militarie, au invatat cum poti umili eficient si ne-au invatat ce valoare inimaginabila are o punga de Jacobs sau, daca e ceva mai grav, o sticla de Jack. Functionarii au mereu cate o punga la ei. La dus e goala, la intors e plina.

Micile atentii le dau apoi mai departe sub forma de cadouri prietenilor sau sub forma de mici atentii medicilor. Medicii le dau functionarilor. Poate ar fi interesant de urmarit circuitul unei sticle de tarie in natura vie a angajatilor statului.

Art.14.
Functionarii publici nu trebuie sa solicite sau sa accepte cadouri, servicii, favoruri, invitatii sau orice alt avantaj, care le sunt destinate personal, familiei, parintilor, prietenilor sau persoanelor cu care au avut relatii de afaceri sau de natura politica, care le pot influenta impartialitatea in exercitarea functiilor publice detinute sau pot constitui o recompensa in raport cu aceste functii.
(de aici)

Functionarul are mereu o explicatie. Daca vrea, ti-o si da. Are comportamentul unui guru, unde tu esti un mic discipol amarat. Mai mult decat atat, esti un amarat neinformat. Si cam prost, care nu intelege hatisurile complicate ale hartogariei functionaresti. Intotdeauna iti lipseste o hartie. O semnatura. O stampila. Ceea ce tie ti se pare logic, pentru ei e relativ (de exemplu).

Daca nu-ti lipseste, s-a terminat programul. Pentru functionar, timpul are o alta curgere.

Buna ziua!
Nu vezi ca am terminat programul? Iesi afara!
Il terminati la 12, acum e 12 fara un sfert.
Daca eu spun ca l-am terminat, s-a terminat! Iesi afara!

Functionarul public roman e incremenit in timp. Modernitatea nu pare sa-l atinga prea mult. El e etern. Reuseste sa te scoata din minti cu cea mai mica ocazie si cea mai mica hartie.

Partea cu adevarat proasta e ca o parte din comportamentul functionarilor publici il regasim si la unii din domeniul privat, in special in anumite banci. Aceeasi grimasa dezgustata, aceeasi superioritate absoluta, aceeasi indiferenta fata de problemele tale reale si urgente. Programul lor e fix, responsabilitatile sunt fixe, probabil se plictisesc. Nu mai dau importanta, toti cei care vin la ei sunt la fel.

Exista si exceptii, bineinteles. Ele nu fac decat sa intareasca, prin contrast, imaginea generala. Teoretic se fac eforturi pentru imbunatatirea sistemului de functionari publici, se mai vad schimbari pe ici, pe colo, mai apare un afis anti-spaga, mai primesti actele la timp. Au mai mers la traininguri, au mai iesit in afara, au mai crescut salariile. Procesul e lent insa si nu stim cat de eficient.

Totusi, ceva nu s-a schimbat. Functionarul public inca nu zambeste.