Chelner bogat, chelner sarac

Uneori nici nu-l simti, desi interactionezi cu el. Alteori, pe langa comanda, iti aduce o nota de buna dispozitie. Uneori iti incurca aceasta nota, alteori ti-o incarca sau ti-o intarzie.

Ati ghicit. Este vorba de ospatar, de acel individ antrenat sa-ti gestioneze dorintele cand esti intr-un restaurant. Acel interval de timp cand interactionezi fugar cu un strain care poate detine secretul gusturilor tale culinare si, de ce nu, sociale.

Exista un tip de chelner profesionist. Iti ia comanda imediat, glumeste cu tine, stie ce sa-ti recomande, stie cum sa pluseze cand esti nehotarat, stie sa te citeasca cu discretie.

Un ospatar profesionist isi cunoaste bine oferta. Pe langa produsele in sine, stie sa-ti vanda timpul petrecut in restaurantul sau. Iti observa cele mai mici semne, iti intampina cele mai mici nemultumiri, stie care e cel mai bun vin, stie cat dureaza pregatirea unui fel de mancare, stie daca carnea de vaca de azi va fi moale sau tare.

Te serveste cu acelasi stil, si daca esti un om de afaceri strain, si daca esti student. Cunoaste cateva limbi straine, are destula experienta in cateva restaurante bune si este chemat la diferite evenimente si petreceri private.

Nu-l simti intruziv. Esti la masa cu prietena ta, cu mai multi prieteni sau intr-o intalnire de afaceri, insa un ospatar bun isi va pregati cu grija intreruperile, te intreaba daca te-ai simtit bine si isi primeste bacsisul fara aerul serviabil si nerabdator al celorlalti colegi de breasla.

Un asemenea tip de ospatar nu are zile proaste, iar indispozitiile sale nu se regasesc pe nota noastra de plata.

La celalalt capat al serviciilor de restaurant se afla chelnerul care, la finalul mesei, iti imprumuta ceva din indispozitia sa si-i simti prezenta neinspirata chiar si dupa ce ai parasit restaurantul.

Este chelnerul nesincronizat. Iti ia cu un minut mai tarziu sau mai devreme comanda, iti aduce prea repede felul intai si prea tarziu felul doi.
E chelnerul care isi asuma personal si incapatanat nemultumirile tale. Daca simt o tensiune, va sti cu siguranta s-o intensifice.

Daca faci o observatie, imediat va gasi vinovatii. E capabil sa dea vina pe colegii sai din bucatarie, nu se jeneaza sa te faca sa te simti in plus, sa-ti arata ca localul este cu cateva stele peste statutul tau social, te vei simti prost ca l-ai deranjat iesind in oras.

Un asemenea ospatar nu are varsta si este frustrat in permanenta. Lipsit de experienta sau avand la activ joburi intrerupte abrupt, este genul de prestator de servicii caruia, desi nu ti-ai dorit-o, i-ai simtit in permanenta colturile.
Nu-si stie sa-si finizeze refuzurile, te anunta usor satisfacut de lipsa unui fel de mancare si poate deveni oricand indiscret.

E ospatarul de care ne ferim toti, insa il intalnim pretutindeni. Stie sa strambe din nas, iti transmite in permanenta ca-l incurci de fapt, stie sa zambeasca cu dinti si nu va ezita sa-ti replice:
- Dar de ce nu mi-ati zis de la inceput?

Un patron de restaurant stie ca adevaratii ospatari profesionisti sunt greu de gasit, iar o data angajat, provocarea va fi sa-l pastrezi. Este un bun agent de vanzari, are intuitiile relatiilor publice, stie sa creeze un awareness pozitiv.

As dori sa inchei cu o intamplare auzita intr-un restaurant din Bucuresti. Un grup de turisti, probabil in prima zi dupa ce venisera de la aeroport si se cazasera la o pensiune din apropiere, au intrat in localul cu pricina destul de prost dispusi. Se plangeau de taximetrist, de terasa pensiunii care era inchisa la acel moment si se asezasera la masa cu gandul sa consume doar apa plata si cateva beri, insa au avut norocul sa fie intampinati de cel mai bun chelner.

In cateva ore, dupa ce au comandat tot ce avea restaurantul mai bun si mai scump, au lasat o nota de plata de aproape zece milioane si-au plecat euforici. Ospatarul stia cateva limbi straine, lucrase prin strainatate, au gasit o multime de lucruri comune si i-a facut sa se simta bine.

Urmatoarele zile, desi in jur mai erau cateva localuri bune, au devenit clienti fideli, s-au imprietenit, iar in ultima zi au dat o petrecere unde si-au chemat prietenii facuti in Romania la conferinta la care participasera.
Note de plata mari, buna dispozitie si reclama. Promisesera ca vor recomanda restaurantul prietenilor si colegilor care vor vizita Bucurestiul.

La o saptamana dupa acesta intamplare, nimerisem acolo cu niste prieteni. Am mancat, ne-am simtit bine, iar la final cineva a intrebat de ce lucrurile par diferite. Servirea era ireprosabila, totul in jur transmirea o buna dispozitie si o relaxare deloc contradictorie cu logistica unui restaurant de calitate. Astfel am aflat o poveste frumoasa care merita a fi transmisa mai departe.