Philly Sounds @ Fabrica

Din combinatia foarte eclectica de concerte si sound-uri la care s-a plimbat Metropotamul in ultima vreme nu putea lipsi concertul Philly Sounds - un shot de muzica hip-hop venita tocmai din Philadelphia, prin cativa reprezentanti foarte bine primiti de publicul din Fabrica.

Sambata, imediat dupa ce s-a consumat Earth Hour, bucurestenii cu chef de beats si multe vorbe si-au pus pe ei hainele XXL si au pornit spre Fabrica, eager & willing sa se supuna unui concert hip-hop de durata. De la inceput pana la final, evenimentul de aseara a fost un regal pentru fanii autohtoni ai muzicii hip-hop, la un pret mai mult decat rezonabil (35 ron), avand in vedere ca Philly Sounds a durat pana spre dimineata si a numarat sase trupe.

Dj Undoo

Am ajuns la Fabrica putin dupa ora 22, iar Dj Undoo mixa sound-uri mestesugite (Nas, Dilated Peoples, Rakim etc.) si foarte iubite de publicul deja prezent, reusind sa faca o incalzire numai buna pentru ceea ce avea sa urmeze. Incalzirea a durat pana pe la 23, cand pe scena a urcat Shy Beatz, cu un mash-up de hip-hop, funk, reggae si dub care suna foarte bine, chiar daca mi s-a parut putin cam abrupt pentru inceput. Cantecele cu influente reggae au un aer usor psihedelic si se potrivesc mai bine cu starea de epuizare & fericire de dupa un eveniment/ concert, se asculta la small hours, cand majoritatea a plecat acasa si au ramas doar rezistentii, iar sound-urile cantate, armonioase, sunt binevenite dupa cateva ore de muzici mai grele.

Shy Beatz

Shy Beatz a fost, deci, o optiune surprinzatoare pentru debutul concertului - cel putin in viziunea mea. Dar am constatat cu ocazia asta ca nu da rau deloc sa beneficiezi de genul asta de relaxare inainte de concert. Versurile lui Shy Beatz, inspirate si captivante, sunt exact pe masura sound-ului - un echilibru fericit care arata ca omul si-a gasit stilul si il stapaneste.

Inainte sa iasa din scena, dupa vreo cinci melodii, Shy Beatz a facut un joint venture cu Butch si Serafim, iar acesta din urma a si ramas pe scena, alaturandu-i-se Moses, pentru a forma (o parte din) Funktastics, secondati, din cand in cand, de Simina, cu o voce de soul foarte buna.

Muzica celor de la Funktastics are nerv, e witty si te prinde. Chiar daca cei doi n-au ramas foarte mult pe scena, versurile lor ne-au mai sunat o vreme in cap. (Din pacate, azi le-am vizitat si blogul; spun din pacate fiindca nu reusesc sa asociez versurile misto pe care le-am ascultat aseara cu insemnari despre unirea Basarabiei cu Romania si cu invitatia la un "spectacol de Folclor Autentic cu Tudor Ungureanu si Grupul Etno Folcloric Ştefan Vodă".)

Trebuie mentionat ca si Shy Beatz si Funkstastics s-au folosit de fiecare pauza de respiratie pentru a transmite mesaje anti summit-ul NATO, sau, cel putin, critice la adresa evenimentului. Cred si eu!

Funkstatics: Moses&Serafim feat. Simina

Inainte de sectiunea VeritaSaga, Dj Sonia si-a facut propriul warm-up, in care cred ca am auzit si fragmente din Thievery Corporation. Fabrica se umpluse si, multumita primelor doua trupe, incepuse sa aiba un vibe care semana din ce in ce mai bine cu ce ma asteptam sa vad la un concert de hip-hop.

Dj Sonia (VeritaSaga)

Daca pana acum cei mai multi preferasera cu totul alte zone decat cele din proximitatea scenei, situatia s-a schimbat radical odata cu primele melodii VeritaSaga.

Jhivago (VeritaSaga)

Dupa ce a venit la microfon Jhivago, de la VeritaSaga, a luat amploare senzatia ca sunt pe maini bune. Cat despre mainile din public, ele deja se ridicasera si taiau sacadat aerul din Fabrica. Fiindca VeritaSaga nu se asculta, se simte, nu are rost sa ciulesti urechile, dar lasi sunetele si cuvintele sa-ti miste corpul. Nu te poti satura de Cer senin, indiferent de cate ori ai auzi-o; vocea ferma si calda a lui Jhivago te captiveaza, iar versurile sunt puternice.

Publicul din Fabrica ridicand mainile pentru VeritaSaga

Dupa VeritaSaga, scena si publicul au fost lasate tot pe maini bune, cele ale lui Hezekiah, acesta fiind cel care a deschis noaptea pentru artistii din State.

Hezekiah

Hezekiah a fost cel care a aruncat multimea in aer, facand abuz de jocuri de cuvinte inteligente, de beat-uri si de flow-uri antrenante. Hezekiah a cantat piese de pe albumul I predict a riot si, desi versurile si atitudinea erau de-a dreptul belicoase, ele erau temperate hip-hop-ul sau indulcit de influentele soul si funk sau jazz.

Hezekiah

Hezekiah nu a reusit chiar sa starneasca o revolutie in Fabrica, dar avea toate datele pentru a reusi si nici nu i-a lipsit foarte mult. Publicul a stat mai tot timpul cu mainile aruncate prin aer si probabil ca ar fi facut tot ce ar fi spus Hezekiah - miscarile din cap aratau clar ca oamenii erau de acord cu tot ce auzeau si versurile le mergeau la inima. Nici nu ar fi putut fi altfel, fiindca omul le spunea foarte bine, ajutat in transmiterea mesajului si de Dj, care parca ii ghicea intentiile si aseza accentele exact la locul lor.

Hezekiah

Daca intre hip-hop-erii autohtoni au existat scurte pauze pentru a permite o relaxare a timpanului si pregatirea lui pentru altceva, intre artistii din State schimbarea s-a petrecut foarte repede, ca printr-un numar de magie; un pic de smoke and mirrors, si Hezekiah a disparut pur si simplu de pe scena si a aparut cea care era cap de afis, hip-hop's first lady, Bahamadia.   

Bahamadia

Pe cartea de vizita a Bahamadiei ar fi de ajuns sa fie trecute doar colaborarile pe care le-a avut de-a lungul timpului cu Talib Kweli, The Roots, Jedi Mind Tricks sau Planet Asia, Herbaliser, Morcheeba sau Roni Size, sunt nume care pot impresiona pe oricine. Dar si mai placut impresionati am ramas dupa ce am auzit-o pe Bahamadia cantand.

Pe langa versurile strong, putin agresive, artista are un flawless flow, care a reusit sa tina mainile publicului in aer vreme de melodii intregi; oamenii isi miscau corpurile si, daca ar fi stiut versurile (sau daca ar fi avut debitul verbal al Bahamadiei), sala ar fi vibrat de voci suprapuse intr-un cor urias. Vizual, ea vibra deja, fiindca oamenii incercau sa keep the flow prin miscarea corpului. De fapt, nu stiu daca incercau sau pur si simplu erau complet stapaniti de ritm. Bahamadia a fost hipnotica si, cumva, epuizanta, pentru ca, desi ritmul iti inspira energie si te acapareaza, dupa ce te smulgi din fascinatie e aproape ca si cand ti-ai reveni dintr-o doza prelungita de rush.

Bahamadia

Poate si din cauza hipnozei, schimbul dintre Bahamadia si Jaguar Wright a decurs chiar mai repede decat cel dinainte. Timp de cateva minute, nu ne-am dat seama cine era pe scena (asta si pentru ca diferenta dintre felul in care arata Jaguar Wright in realitate si felul in care ne-o prezinta poza de pe afis este... foarte mare). In fine, nu mai conta prea mult ce nume poarta artista care ii luase locul Bahamadiei, fiindca era, in felul ei, foarte diferit, la fel de captivanta. 

Jaguar Wright

Jhivago in public

Am ramas in apropierea scenei inca o vreme, soul-ul lui Jaguar fiind binevenit dupa flow-ul energic al Bahamadiei. Vocea puternica si delicata, ritmurile compozite ale muzicii si povestile pe care le canta Jaguar Wright ne-ar fi tinut in Fabrica pana la sfarsit, dar orele erau inaintate si, pentru ca nu-mi imaginez ce ar fi putut tine loc de afterhours, dat fiind ca sectiunea reggae fusese la inceput, am considerat ca deznodamantul il va reprezenta sectiunea de soul. 

Jaguar Wright

Pentru a nu stiu cata oara in ultimele luni, am parasit Fabrica la o ora tarzie din noapte (unde mai pui ca se daduse si ceasul cu o ora inainte), doar pentru a reveni la cel mai apropiat concert/eveniment. Extenuati, consumati, dar cuprinsi de un sentiment placut, ne-am urcat intr-o masina fredonand si combinand in cap fragmente din tot ce auzisem de-a lungul noptii, de la Shy Beatz la Jaguar Wright, ceea ce va dorim si voua.