Kumm se face o Opera rock

Kumm la Opera Romana a fost o aparitie mai mult decat inedita. Cred ca niciodata n-a fost Opera noastra atat de animata si de entuziasta, cu un public tipand si aplaudand, dand sporadic din cap, dar fara bere si loc de dans mai mare decat cei cativa centrimetri dintre scaunul tau si cel al vecinului. Si Mircea Toma, prezent pe scena la inceputul concertului, a inceput cu: "ce fete aveti!" (cam 1000), glumind pe seama cuminteniei publicului care statea jos, fara bere, fara vodka...



Uite ca am ajuns si la Opera, isi spune rockerul si se aseaza pe scaun. Mai putin prin lipsa zbantuielii, Opera a fost o idee foarte buna de concert, mai ales pentru acustica salii si marcarea importantei evenimentului. Intr-adevar, a aratat festiv si frumos, asa cum ii sta bine unei trupe cum e Kumm, mai ales cand sufla in tort la 10 ani. Invitatii au cantat fiecare cate o piesa proprie si o piesa de la Kumm si a fost interesant sa auzim cum suna melodiile lor intr-un stil diferit.

Primii pe scena au urcat Zob si am auzit cum suna 1000 de chipuri mai "agitat" si mai energic, pentru ca apoi sa ascultam Oficial exist, una dintre melodiile lor.



Au urmat apoi cei de la Travka, care, pe langa nou lansata Vreau sa simt Praga care da titlul ultimului lor album, i-am auzit cantand "Bara, bara, gol, gol". O aparitie inedita a fost Ada Milea, care a adus o nota personala puternica si plina de umor aceleiasi melodii, aproape recitata, in stil propriu. Asta dupa ce am ras cu totii la "Sa injectam slanina-n gaina". :)



Mihnea de la Luna Amara zicea ca nu se asteptau sa ajunga vreodata intr-un loc atat de oficial si ca undergroundul sa iasa la suprafata asa. Le-a stat bine si celor de la Luna Amara pe scena de la Opera, mai ales ca au cantat, poate ironic, poate nu, Dizident. De la Kumm au cantat One life left, dar cu Petru Nick pe post de vocal.



Ne-am bucurat sa ii revedem pe Artanu' si ai lui, nu vazusem de mult Timpuri Noi si ne era dor de Tanta, Tanta, Mi-ai trezit speranta, Tantaaaa. :) Au cantat si Curse-ul celor de la Kumm si ne-au amintit ce bine le suna bateria si chitara cand sunt lasate singure si nu numai.



Baietii de la The Mood au fost o aparitie foarte fresh si misto, plini de energie si de pofta de-a canta. Sunt sigura ca o sa tot auzim de ei in viitor, pentru ca sunt in crestere. :)

A fost faina ideea cu trupele invitate, se vede ca au depus ceva efort sa faca melodiile Kumm sa sune intr-un fel propriu, ceea ce se poate spune mai putin apropos de versuri, pentru ca majoritatea solistilor erau cu carnetelul/foita langa ei. Sus, in balocon, erau Kummii, care dansau si se agitau.



A urmat apoi, bineinteles, Kumm. N-a fost Kumm il stim noi acum, ci s-a trecut usor prin istoria trupei, au venit pe scena muzicieni care, dintr-un motiv sau altul (ca s-au facut profi de mate, ca si-au facut alte trupe) au parasit formatia.



La primele melodii, vocal era Oigen si am ramas fara cuvinte cand am auzit "Listen to my songs". Nu o stiam sau nu mi-o aminteam si mi s-a parut ca suna senzational, psihedelic cumva, imi amintea de Doors si de anii '70. Foarte misto. Cand se produceau miscari pe scena (se schimbau trupe/insturmente) pe ecran erau proiectate imagini mai vechi cu formatia, din concerte, care aveau, din nou, ceva de anii '70. Am auzit pe fundal atunci si o alta melodie care-mi place la nebunie, dar pe care n-am auzit-o vreodata in concert, numita Way up high. Am sperat s-o cante de data asta, dar nu. Poate data viitoare. :)



Aparitia lui Byron pe scena a fost impresionanta, atat prin faptul ca e un vocal excelent, cat si pentru ca  ne-am amintit de primele concerte Kumm la care am fost, de atmosfera de atunci. E greu sa vorbesti despre Kumm fara sa spui Byron si, tocmai de aceea, prezenta lui aseara era inevitabila.


Momentul a  fost emotionant, se vedea ca, dincolo de despartirea mai mult sau mai putin frumoasa, pe primul loc ramane muzica si sufletul pe care-l pui cand o faci.
Kumm, cu un Oigan neobosit, un Iordache una cu saxofonul si un Byron un pic stanjenit, dar foarte in forma, au ridicat sala in picioare cu Yellow Fever sau Butterflies.



Prezenta celor doi solisti pe aceeasi scena a marcat evident trecerea formatiei intr-o alta etapa. Catalin a fost energic, fresh, cumva (in sensul foarte bun al cuvantului) copil si jucaus, asa cum l-am mai vazut, de exemplu, la Stufstock. Cu el au venit si melodiile mai noi, cum e Evil Eye de pe Different parties sau One for each day sau My baby is a beauty queen (nu sunt sigura de titlu), cand toata lumea dansa. Au cantat si Freeze, ultima melodie lansata.



In final, a fost emotionant momentul in care s-au adunat toti pe scena, fie ca mai sunt sau nu in trupa, si publicul i-a aplaudat pentru mult timp si le-a cantat La Multi Ani. :)



Un mic secret. Era un grupulet compact de metropotami undeva pe la mijlocul salii. Un metropotam mic si afon ii sopteste unui alt metropotam talentat la muzica "hai sa cantam la multi ani", ca sa inceapa el, cu o voce frumoasa. Sunetul s-a propagat si toata sala a inceput sa cante intr-un minut un La Multi Ani sincer, ceea ce le dorim din nou baietilor de la Kumm.

Ce ziceti? Cum a fost Kumm aseara?

Foarte multe fotografii gasiti in galerie.