Concert - Lake of Tears
La 6.30 fix a inceput furtuna. Thunderstorm adica, dar nu sa cante, ci sa isi potriveasca sunetul. S-au acordat jumatate de ora (urechea interna este temporar spitalizata) si au cantat 20 de minute in forta. Ne-au placut, am ras mult. Si-au lansat si ultimul album, Vise digitale, al cincilea dintr-o cariera de 10 ani, zice site-ul.
Dupa ce Thunderstorm au tunat si fulgerat, a inceput sa ploua. Toata seara a fost sub semnul apei, al furtunilor, al lacurilor de lacrimi, al intunericimii, un yin generalizat. Ca sa readuca putin echilibrul, au aparut Rage. Plini de viata, energici, power metal autentic, sustinut vocal si la bass de Peavy Wagner, care condimenta sunetul cu cate un raset cavernos si reverberat de basssmmssmssm.
Ne-urmarind fenomenul Rage prea indeaproape, n-am putea sa va spunem exact ce au cantat, dar parca am auzit printre altele bucati de pe Lingua Mortis (albumul lor simfonic). Dupa mai mult de o ora, nici ei nu s-ar fi dat dusi de pe scena si nici publicul nu i-ar fi lasat. Cu ceva regret ne-au aratat ceasul (programul e program...) si ne-au promis ca ne vedem la anul, in tur.
La 9.30 trecute fix au aparut. Nu stim cum s-au simtit cei care au mai vazut LoT anul trecut, insa metropotamul, care i-a ratat, a avut un oarece fior de emotie (desi avusese chiar de dimineata o discutie lunga cu baietii). Filonul heavy de power al celor de la Rage s-a metamorfozat rapid intr-o materie sonora umeda, rece si mangaietoare ca ploaia care cadea si cadea, pulsand peste pletele zbuciumate si mainile fanilor.
Desi nu sunt o trupa de mainstream si asa cum ne spuneau azi la interviu, nici aparitii live nu prea au, la noi se bucura de un succes teribil. Ne place Lake of Tears si se vede. Trupa era incantata sa fie pe scena, Brennare nu se mai oprea din repetat "amazing, my friends". Publicul urla, canta, plangea, dansa. Lake of Tears ne suna bine.
Si cum sa nu sune bine o combinatie rafinata de rock, metal, gotic, pe versurile intunecate ale lui Brennare, aici romantice, aici optimiste, cateodata obscure, alteori clare si amare ca un lac de lacrimi, punctate efervescent de pletele boreale in vant ale lui Larsson la bass?
Ce povesti ne-au spus Lake of Tears? O lunga fantezie cu gust de padure dupa asfintit, cu umbre lungi in taramul corbilor, cu ape dulci si pietre de mormant care te fac sa tremuri ca o frunza (Return of Ravens, Shadowshires, Raven Land , Sweetwater, Like A Leaf, Headstones).
Povesti cu oameni gri sub luna plina, ceruri purpurii, lumi ciudate, infumurate de ierburi cosmice, intunecimi demonice si flacari ale nebuniei ascunse (Boogie Bubble, Cosmic Weed, Last Purple Sky, Greymen, Crazyman).
Pe langa griul atotcuprinzator ca uitarea din Neverending Story, mai are ceva LoT care te atrage implacabil: apa. In versurile lor ploaia e o prezenta la fel de inexorabila ca timpul, care te ademeneste spre o vreme imemoriala a apocalipsei de demult, intr-o atmosfera gotica de toamna, cand totul se lichefiaza ca in Lacustra. Bacovia si Baudelaire ar fi ascultat cu drag Lake of Tears. (You Better Breathe While There's Still Time, Rainy Day Away, The Organ, Forever Autumn, So Fell Autumn Rain)
Soundul live e destul de diferit de cel de pe albume. Mult mai viguros, mai metalic, dar si mai putin sofisticat, mai crud. Vocea, pe de alta parte, e mai prietenoasa, dezgolita de haina de studio.
A fost lume putina (jumatate de arene jos, in picioare, si ceva lume zgribulita prin tribune), dar asta nu a facut decat sa intareasca senzatia de regal pe care ne-a lasat-o concertul din seara asta.
Cateva vorbe despre organizare: doua chioscuri de bauturi. Unul avea coada lunga si subtire, celalalt scurta si groasa. Ce sa alegi? Fat Man sau Little Boy? la amandoua, timp estimativ minimum 20 de minute. Dupa acestea, spre sfarsitul concertului, cand ajungeai in fata si cereai o bere la draft (care curgea cu presiunea unei cismele secate), se ridica placid din umeri si ti se cerea pahar. Ei nu mai aveau.
Umbrelele interzise. Tratament preferential. Unora li se opreau umbrelele la intrare, altora nu.
Toaleta -cel putin a fetelor- era jalnica. Unor fete din grup li s-a perceput taxa de 1 leu. Experienta personala a scos la iveala alt tratament preferential - nu mi s-a cerut taxa (sau poate pe cerberita de la intrare a oprit-o ecusonul de presa). Cabine fara geamuri, robinete si rezervoare fara apa. Spalatul pe maini se facea la pahar de bere (aha! aici erau) umplut cu apa (de ploaie?). Pacat de Arene, ca sunt un loc frumos si cu acustica buna. Pacat si de concert, ca trebuie sa stricam impresia cu buline negre.
Si, in ultimul rand, ne pare rau ca n-am (prea) vazut materiale LoT - am simtit mai ales lipsa tricourilor.
galeria foto
Dupa ce Thunderstorm au tunat si fulgerat, a inceput sa ploua. Toata seara a fost sub semnul apei, al furtunilor, al lacurilor de lacrimi, al intunericimii, un yin generalizat. Ca sa readuca putin echilibrul, au aparut Rage. Plini de viata, energici, power metal autentic, sustinut vocal si la bass de Peavy Wagner, care condimenta sunetul cu cate un raset cavernos si reverberat de basssmmssmssm.
Ne-urmarind fenomenul Rage prea indeaproape, n-am putea sa va spunem exact ce au cantat, dar parca am auzit printre altele bucati de pe Lingua Mortis (albumul lor simfonic). Dupa mai mult de o ora, nici ei nu s-ar fi dat dusi de pe scena si nici publicul nu i-ar fi lasat. Cu ceva regret ne-au aratat ceasul (programul e program...) si ne-au promis ca ne vedem la anul, in tur.
La 9.30 trecute fix au aparut. Nu stim cum s-au simtit cei care au mai vazut LoT anul trecut, insa metropotamul, care i-a ratat, a avut un oarece fior de emotie (desi avusese chiar de dimineata o discutie lunga cu baietii). Filonul heavy de power al celor de la Rage s-a metamorfozat rapid intr-o materie sonora umeda, rece si mangaietoare ca ploaia care cadea si cadea, pulsand peste pletele zbuciumate si mainile fanilor.
Desi nu sunt o trupa de mainstream si asa cum ne spuneau azi la interviu, nici aparitii live nu prea au, la noi se bucura de un succes teribil. Ne place Lake of Tears si se vede. Trupa era incantata sa fie pe scena, Brennare nu se mai oprea din repetat "amazing, my friends". Publicul urla, canta, plangea, dansa. Lake of Tears ne suna bine.
Si cum sa nu sune bine o combinatie rafinata de rock, metal, gotic, pe versurile intunecate ale lui Brennare, aici romantice, aici optimiste, cateodata obscure, alteori clare si amare ca un lac de lacrimi, punctate efervescent de pletele boreale in vant ale lui Larsson la bass?
Ce povesti ne-au spus Lake of Tears? O lunga fantezie cu gust de padure dupa asfintit, cu umbre lungi in taramul corbilor, cu ape dulci si pietre de mormant care te fac sa tremuri ca o frunza (Return of Ravens, Shadowshires, Raven Land , Sweetwater, Like A Leaf, Headstones).
Povesti cu oameni gri sub luna plina, ceruri purpurii, lumi ciudate, infumurate de ierburi cosmice, intunecimi demonice si flacari ale nebuniei ascunse (Boogie Bubble, Cosmic Weed, Last Purple Sky, Greymen, Crazyman).
Pe langa griul atotcuprinzator ca uitarea din Neverending Story, mai are ceva LoT care te atrage implacabil: apa. In versurile lor ploaia e o prezenta la fel de inexorabila ca timpul, care te ademeneste spre o vreme imemoriala a apocalipsei de demult, intr-o atmosfera gotica de toamna, cand totul se lichefiaza ca in Lacustra. Bacovia si Baudelaire ar fi ascultat cu drag Lake of Tears. (You Better Breathe While There's Still Time, Rainy Day Away, The Organ, Forever Autumn, So Fell Autumn Rain)
Soundul live e destul de diferit de cel de pe albume. Mult mai viguros, mai metalic, dar si mai putin sofisticat, mai crud. Vocea, pe de alta parte, e mai prietenoasa, dezgolita de haina de studio.
A fost lume putina (jumatate de arene jos, in picioare, si ceva lume zgribulita prin tribune), dar asta nu a facut decat sa intareasca senzatia de regal pe care ne-a lasat-o concertul din seara asta.
Cateva vorbe despre organizare: doua chioscuri de bauturi. Unul avea coada lunga si subtire, celalalt scurta si groasa. Ce sa alegi? Fat Man sau Little Boy? la amandoua, timp estimativ minimum 20 de minute. Dupa acestea, spre sfarsitul concertului, cand ajungeai in fata si cereai o bere la draft (care curgea cu presiunea unei cismele secate), se ridica placid din umeri si ti se cerea pahar. Ei nu mai aveau.
Umbrelele interzise. Tratament preferential. Unora li se opreau umbrelele la intrare, altora nu.
Toaleta -cel putin a fetelor- era jalnica. Unor fete din grup li s-a perceput taxa de 1 leu. Experienta personala a scos la iveala alt tratament preferential - nu mi s-a cerut taxa (sau poate pe cerberita de la intrare a oprit-o ecusonul de presa). Cabine fara geamuri, robinete si rezervoare fara apa. Spalatul pe maini se facea la pahar de bere (aha! aici erau) umplut cu apa (de ploaie?). Pacat de Arene, ca sunt un loc frumos si cu acustica buna. Pacat si de concert, ca trebuie sa stricam impresia cu buline negre.
Si, in ultimul rand, ne pare rau ca n-am (prea) vazut materiale LoT - am simtit mai ales lipsa tricourilor.
galeria foto
© Copyright Metropotam 2006-2009.
#1. Comentariu nou
eu sunt fan L.O.T. deci pot fi subiectiv cand afirm ca mi-a placut cel mai mult dintre toate concertele la care am fost pana acum
vremea a fost perfecta pt concert un concert L.O.T. , iar melodiile au fost minunate, i-am ratat si eu anul trecut si m-am bucurat cand am auzit ca se vor intoarce, presupun ca s-au simtit bine, ca altfel nu se intorceau, am vazut si fani veniti tocmai din suedia
concluzia e ca a fost minunat
#2. Comentariu nou
A fost pe departe cel mai prost concert la care am luat parte in viata mea...
#3. E normal sa vreau mai mult
A fost un concert prost pentru care am avut asteptari mari. Greseala mea! Rage au sunat mai bine decat LoT, mai adevarati si mai energici. LoT mi s-au parut dezamagiti de ploaie si numarul mic de spectatori. Din comentariile solistului am inteles ca ii deranja ca publicul nu cunostea piesele de pe noul album- nu ca ar fi fost ceva de remarcat la el, un fel de fake remake hai sa ne ascundem dupa deget. Vocea a sunat execrabil la primele 4 piese apoi s-au gandit sa regleze sunetul...HA! Sau poate suferea de laringita:))). Ori poate si de data asta valoarea trupei este masluita in studio????? Tare rau mi-ar parea.
E prea mult sa imi doresc sa aud mai mult in concert decat pe album? Sa vad oameni miscandu-se, transpirand sa faca un show (vezi Alice Cooper la Bestival) sau rupandu-si plamanii cantand LIVE! Daca nici pentru rock nu merita, nu stiu ce alt gen ar avea dreptul sa ceara dedicare totala. E mult sa imi doresc ca trupa sa comunice cu publicul, sa se adreseze si altfel decat cu fuckers ?
Poate isi aminteste cineva Apocalyptica la Peninsula in Mures in 2004 ........... cata energie emanau, a fost aproape ireal......mi-as dori sa mai vad asa un concert.
#4. nu
In primul rand, concertul nu a inceput nici pe departe la 18.30 fix, ci pe la 19.00. In al doilea rand, eu inteleg ca esti fana Lake of Tears (si eu sunt), dar sa ridici in slavi un concert slab, deja nu mai suna a obiectivitate. Rage nu imi plac, dar au facut un show de zile mari. Pe LoT ii ador, dar au sunat prost, publicul era amortit, abia in a doua parte a cantarii ce a inceput lumea sa se miste. Concertul de anul trecut de la Agronomie a fost mult peste cel de acum.
#5. Comentariu nou
A, da, probele de sunet au inceput la 18.30, my mistake. Dar cu restul, am dreptate. ;)
#6. .
vroiam doar sa spun ca mi se pare exagerat de pozitiva cronica la LOT; sunt fan si asteptam cu infrigurare sa-i vad, dar mi-am dat seama ca sunt submediocri live;ajunsesem sa ma rog cerului sa NU cante To Blossom Blue sau Homecoming , sau sa nu mai cante deloc.Cat despre Rage, e trist ca au venit atat de putini fani pt.ei, pot sa spun doar ca am facut vanatai in palme de la aplauze si am ragusit...totusi, cat au cantat?15 minute, 20? a trecut prea repede timpul; daca ar fi cantat ultimii, poate n-as fi ramas cu gustul amar pe care nici berea nu l-a sters..
#7. Comentariu nou
O ardeti aiurea. LoT au sunat beton, au avut 1-2 piese la care-au sunat un pic mai naspa, dar in rest au sunat CEAS. Problema a fost publicul, care a ars-o aiurea, si a fost de trei lei.
#8. ...
Nu cred ca poti acuza publicul pentru un concert nereusit (decat daca, eventual, obligi o trupa rock sa cante unor manelishti :-). Opinia mea este ca, in situatia in care un concert "nu suna bine", este exclusiv vina trupei care nu e capabila sa faca spectacol.
#9. Comentariu nou
tocmai, concertul Lake of Tears a sunat ceas. insa un concert nu inseamna numai sunet bun, ci si atmosfera, iar publicul nu a incalzit prea tare atmosfera.. iar trupa, la randul ei, se poate demoraliza si poate renunta la a concerta bine.