Teatru prin foc, scurt si fara incidente
Ultimul weekend al festivalului de teatru ApaAerFoc a reusit sa atraga din nou atentia amatorilor de cateva momente culturale, gratuite daca se poate. Dupa ce am descoperit cum aerul si apa au putut fi modelate in beneficiul unor piese de teatru, a venit randul focului sa capteze lumina reflectoarelor.
Olandezii de la Tuig au venit cu o instalatie cel putin la fel de spectaculoasa precum recuzita de la Reflexiile lui Narcis pentru a pune pe scena Salto Vitale. Pasionatii de fizica elementara au ginit din prima rolul diverselor agregate luminate discret, anume un sistem de scripeti deghizat indeajuns de bine incat sa iti pierzi privirile urmand fire si tuburi metalice.
Rand pe rand actorii rupeau cercul de spectatori si isi ocupau locul in instalatie. Primul, cel principal avea un loc de cinste, in mijloc, urcat pe un stalp, iar ceilalti dupa ce isi faceau o intrare de practicanti de sporturi extreme pedaland cu viteza in jurul acestuia isi opreau bibicletele in dreptul intrumentului de lucru adjudecat, un balansoar, o roata de moara si... un bazin cu apa si o roata cu torte pe post de spite (daca ii putem spune asa).
Focul avea rolul sa iti mentina atentia indeajuns de mult incat sa pierzi din vedere ceea ce incearca actorii sa faca prin miscarile lor, adica sa il inalte cat mai sus pe primul. Sa te joci singur in balansoar nu trebuie sa fie un lucru foarte placut pentru nimeni, ca de altfel nici sa invarti o roata de lemn care trece prin foc sau sa stingi torte, doar ca sa le aprinzi din nou si din nou. Ceea ce parea o munca de Sisif, s-a dovedit sa aiba un scop mai intaltator decat acela de a controla focul.
Daca nu erai atent la miscarile actorului principal riscai sa-i pierzi reprezentatia. Si merita sa fii mai atent cat sa prinzi ploaia de fluturi pe care ii scutura din saculete. Si frustarea cu care arunca pe rand tot ce avea pe langa el, ajungand pana la haine. Frustare care parea a creste cu cat era urcat mai sus, pana a ramas izolat complet, ceilalti actori parasindu-l si el a fost nevoit sa se arunce in gol pentru a putea reveni pe pamant aducand cu el si urmatorul mesaj acesta este inceputul.
Singur regret pe care il poti avea la final este ca a fost un spectacol scurt. In rest, iti doresti doar sa fii avut o pereche de ochi in plus ca sa poti sa urmaresti fiecare actor in parte. Iar faptul ca auzi langa tine oameni zicand nu mai vorbi ca suntem la teatru, nu poate decat sa te amuze.
In aceasta seara, de la ora 21.00 va avea loc pe platoul de la iesirea spre Cutitul de Argint din parcul Tineretului ultima reprezentatie din festival, Salto vitale.
Olandezii de la Tuig au venit cu o instalatie cel putin la fel de spectaculoasa precum recuzita de la Reflexiile lui Narcis pentru a pune pe scena Salto Vitale. Pasionatii de fizica elementara au ginit din prima rolul diverselor agregate luminate discret, anume un sistem de scripeti deghizat indeajuns de bine incat sa iti pierzi privirile urmand fire si tuburi metalice.
Rand pe rand actorii rupeau cercul de spectatori si isi ocupau locul in instalatie. Primul, cel principal avea un loc de cinste, in mijloc, urcat pe un stalp, iar ceilalti dupa ce isi faceau o intrare de practicanti de sporturi extreme pedaland cu viteza in jurul acestuia isi opreau bibicletele in dreptul intrumentului de lucru adjudecat, un balansoar, o roata de moara si... un bazin cu apa si o roata cu torte pe post de spite (daca ii putem spune asa).
Focul avea rolul sa iti mentina atentia indeajuns de mult incat sa pierzi din vedere ceea ce incearca actorii sa faca prin miscarile lor, adica sa il inalte cat mai sus pe primul. Sa te joci singur in balansoar nu trebuie sa fie un lucru foarte placut pentru nimeni, ca de altfel nici sa invarti o roata de lemn care trece prin foc sau sa stingi torte, doar ca sa le aprinzi din nou si din nou. Ceea ce parea o munca de Sisif, s-a dovedit sa aiba un scop mai intaltator decat acela de a controla focul.
Daca nu erai atent la miscarile actorului principal riscai sa-i pierzi reprezentatia. Si merita sa fii mai atent cat sa prinzi ploaia de fluturi pe care ii scutura din saculete. Si frustarea cu care arunca pe rand tot ce avea pe langa el, ajungand pana la haine. Frustare care parea a creste cu cat era urcat mai sus, pana a ramas izolat complet, ceilalti actori parasindu-l si el a fost nevoit sa se arunce in gol pentru a putea reveni pe pamant aducand cu el si urmatorul mesaj acesta este inceputul.
Singur regret pe care il poti avea la final este ca a fost un spectacol scurt. In rest, iti doresti doar sa fii avut o pereche de ochi in plus ca sa poti sa urmaresti fiecare actor in parte. Iar faptul ca auzi langa tine oameni zicand nu mai vorbi ca suntem la teatru, nu poate decat sa te amuze.
In aceasta seara, de la ora 21.00 va avea loc pe platoul de la iesirea spre Cutitul de Argint din parcul Tineretului ultima reprezentatie din festival, Salto vitale.
© Copyright Metropotam 2006-2010.
#1. Comentariu nou
Un spectacol intr-adevar extraordinar. Am incercat sa stau in fata de tot si sa nu pierd nici o miscare a celor patru actori, desi cel cu spitele de foc era putin mai departe si n-am vazut prea bine cum functiona masinaria lui.
Cred ca ai stat pe langa mine, pentru ca si eu am avut in spate un nene care "ginea" toate tertipurile tehnice ("uite cum se invarte mosorul ala", "stai sa vezi ca asta sare" "aaaa, ala ii intinde de sfoara aia ca sa-l ridice" etc.) si in fata am avut un pusti caruia i-a sunat telefonul si, foarte dragut, a zis "bah, nu pot sa vorbesc, cica sunt la teatru" :))
As fi vrut sa merg si azi, dar vad ca picura... poate se opreste!
#2. Fotografii spectacol
am facut si eu cateva fotografii ..le gasiti aici : http://picasaweb.google.co.uk/bogdan82/TeatruSaltoVitale
Sper sa va placa..chiar daca ati fost si vreti niste amintiri sau chiar daca n-ati fost si vreti niste imagini
#3. Comentariu nou
cum sunt plecata din oras... nu am putut sa ajung :( dar pana la urma sunt bune si pozele ;)