Un bilet tur-retur cu destinatia: Bucuresti, 1906

Cum mai era un loc (dar nu pe scara) pe ruta 1907-2007, ne-am luat si noi un bilet pentru o excursie in trecut, pe cararile unui timp istoric de pe vremea cand aveam aer de europeni. N-avem o masina a timpului dar avem o monografie. Daca sunteti  curiosi sa calatoriti brat la brat cu Frédéric Damé pe cararile unui Bucuresti ascuns in anul 1906, poftiti, indrazniti!

{Bucurestiul uitat: sonoritati, cadente, versuri}

Cine a fost Damé? Nu avem unde sa va trimitem asa ca desenam noi un portet: profesor si jurnalist, nascut la Tonnerre, a venit in Romania in 1872. In 1873 fondeaza La Roumanie, primul ziar francez de format mare tiparit la Bucuresti.

Pentru ca a gasit in Romania un bun camin, tara de suflet si adoptie, i-a daruit un cadou sub fundita caruia gasim o radiografie completa care ne face atenti la colturi si strazi din oras, azi disparute. "Filmul" acestui trecut ne sopteste secrete despre Bucurestiul pierdut: "Prin monografia semnata de Dame, (...) putem cartografia comparativ, 1907 şi 2007, sufletul unui oras. Din perspectiva geografiei umane, Bucurestiul de astăzi a recazut la inceputurile modernizarii sale, pe cand Europa recupera acest spatiu de nefericita Valahie, dupa un razboi complicat cu Rusia intre 1853 si 1856", scrie istoricul Adrian Majuru in prefata cartii.

In Piata Teatrului , 1906. Un an mai tarziu aici se canta Desteapta-te romane, se scanda impotriva frantuzomaniei, se cerea demisia lui A. Davilla din functia de director al Teatrului National iar oficialitatile si fortele de ordine erau puse la zid.

Calauza noastra in acest labirint temporal aminteste de o fizionomie pierduta pe care o tot cautam azi precum Diogene in plina zi, cu lumanarea. Un argument in plus, Adrian Majuru: "Bucurestiul anului 1906, incadrat, asemenea unui mic segment temporal, inceputului de secol XX, ne apare astazi foarte aproape de aspiratiile si asteptarile unui oras european. Majoritatea institutiilor care sustineau structura economica, administrativa, culturala si politica se gaseau in Bucuresti, erau construite recent si adesea aveau o arhitectura impozanta; variate case si trusturi de comert aveau sucursale la Bucuresti, iar oamenii, intr-o singura generatie, undeva intre 1880 si 1905, au absorbit cu rapiditate produsele civilizatiei europene".

Daca lasam in urma Castrum Dombovichia si urmam condeiul lui Dame aflam ca in 1824, cand a fost facut primul pavaj din piatra, de catre inginerul Hartel. "La acea data, Bucurestiul numara cinci cai principale care traversau orasul Calea Mogosoaiei, numita astfel incepand din 1690, iar mai inainte Drumul Brasovului, este astazi Calea Victoriei. Calea Serban-Voda si-a pastrat numele si este cunoscuta si sub denumirea de Podul Beilicului. Calea Mosilor, numita la fel si astazi, era pe vremuri Podul Targului de Afara.

Mahalaua Calicilor - Podul Calitiei avea statut de pod domnesc alaturi de alte cinci care legau orasul de drumuri importante din extravilan

Calea Craiovei a fost numita acum 60 de ani Podul Calitiei, in loc de Podul Calicilor, care se numea astfel pentru ca aici stateau calicii. Astazi strada a devenit Calea Rahovei. Podul de Pamant se numea astfel pentru ca era din pamant, nu din scanduri de lemn. Astazi se cheama Calea Plevnei.Toate aceste strazi au ca punct de plecare vechea locuinta domneasca. Ea era amplasata pe locul unde azi se afla Biserica Sf. Dumitru si Piata Sf. Anton si se intindea cu dependinte cu tot pana la strada Smardan si la strada Decebal".

Pana in 1880, strazile Capitalei si-au pastrat aspectul pestrit. De atunci s-a inceput alinierea, pavarea sistematic, a lor, s-au construit trotuare, s-au facut noi strazi, aminteste publicistul francez.

P-ta Sf. Gheorghe cu statuia Lupoiacei (Ilustratie - coperta cartii)

Din toate aceste strazi, cea mai veche era o strada care prin nenumarate zigzaguri ducea la Targoviste, dar care si-a pastrat multa vreme acest aspect si n-a suferit transformari importante decat dupa ce s-a construit Gara de Nord in 1872.

De la 1901 incoace, pe aici a curs o Dambovita de istorie

 

Targul Mosilor din tineretea anului 1869

"Calea Mosilor ducea la piata care, conform ordonantei din 1786 a lui Mavrogheni, trebuia sa se tina martea si vinerea la intrarea in oras si unde a pus sa i se ridice un pavilion pentru a asculta aici plangerile locuitorilor din provincie. Aceasta este una dintre cele mai vechi si mai importante strazi, datorita animatiei pe care o producea piata. Tot pe aceasta strada erau condusi condamnatii la streang si se dezvoltase un comert foarte activ de o parte si de alta a ei."

Mai tarziu a luat fiinta strada Serban-Voda, care trecea peste Dambovita pe un pod construit de Serban Cantacuzino si ducea la Giurgiu si la Constantinopol. De asemenea, cum pe aici veneau domnitorii pe care-i trimitea Poarta in Romania, precum si toate marile personalitati, turce sau straine, aceasta strada a devenit strada eleganta unde oamenilor le placea sa se plimbe datorita starii excelente in care era mentinuta si si-a pastrat acest apanaj pana in 1797, de cand intrarea triumfala a domnitorilor a inceput sa se faca pe Podul Mogosoaiei, noua strada facuta de Brancoveanu in 1692 pentru a avea un drum mai direct de la casa lui de pe malul Dambovitei pana la proprietatea sa din Mogosoaia, unde isi ridicase un magnific palat care facea inca in 1714 admiratia tuturor vizitatorilor sai. De asemenea era si drumul care ducea la Brasov.

Podul cu barne de lemn, calesti si povesti cu domnite.

Calea Victoriei cu iubiri ascunse in scrisori si traite din balcon azi cu forfota in sens unic si colturi cu magazine de lux: "Calea Victoriei - Strada Mare - este locul cel mai animat din oras, mai ales pe portiunea cuprinsa intre Gradina Episcopiei si strada Carol. La orice ora din zi poti fi sigur ca ai sa intalnesti pe cineva din lumea buna a Bucurestiului, adica lumea eleganta si lumea functionarilor.

Nu mai de mult decat acum treizeci si cinci de ani, pietonii erau rari. Doamnele ieseau putin pe jos, se aventurau uneori sa mearga dupa cateva cumparaturi, insa doar insotite de un servitor in redingota, cu cravata alba si manusi albe. Eticheta cerea sa nu pleci de acasa decat in trasura ca sa faci vizite sau sa te duci la o plimbare la Sosea, si obligatoriu insotit de un servitor. Cativa bogatasi aveau valeti in livrea. Printii Soutzou, Petrovici Armis si Hagi Moscu mergeau insotiti de un arnaut albanez cu tinuta de parada. La intoarcere, trasurile faceau o oprire la cofetaria Giovanni sau la Capsa si se serveau inghetate care se consumau in trasura."

Pod peste Bucurestioara, afluent al "Dambovitei, apa dulce/ Cin'te bea nu se mai duce"

"(...) Intreg comertul s-a concentrat in spatiul cuprins intre Dambovita, Calea Victoriei, strada Doamnei, strada Coltei si Calea Mosilor( ...); taranii si-au construit bordeiele ici-colo, la intamplare pe proprietatile boierilor si ale manastirilor. In acelasi timp, negustorii care veneau sa se stabileasca la Bucuresti, precum si micii functionari isi faceau case primii in vecinatatea cartierelor unde isi aveau magazinul, iar cei de-ai doilea pe langa boierii sub protectia carora se aflau."

"Boierii stabiliti pe cele doua mari drumuri nationale aveau grija ca soselele sa fie cat de cat bine intretinute. In cartierul negustoresc, magazinele si dughenele se insirau fara prea mare regularitate de-a lungul strazilor fara trotuare, fara pavaj, scurte si drepte insa, ceea ce starnea admiratia locuitorilor vechiului Bucuresti, admiratie pe care o vom regasi si in insemnarile mai multor calatori care ne spun ca strada Gabroveni era la sfarsitul secolului al XVIII-lea cea mai frumoasa si mai animata din tot orasul."

Strada Lipscani este si azi strada pe care sunt magazinele de confectii si strazile Gabroveni, Selari, Stavropoleos, Carol, Smardan, Coltea, Doamnei, Baratiei. Fiecare casa are magazinul sau, iar casele sunt foarte inghesuite unele intr-altele(...)Oamenii vin din toate colturile Capitalei pe strada Lipscani si pe strazile din imprejurimi, ca sa-si faca aprovizionarea. Este piata prin excelenta. Cand au de facut cumparaturi, bucurestenii spun "Merg in targ".

Urmand penita ce deseneaza Bucurestiul din 1906 primim informatii documentare si "detalii minutioase privind preturile diferitelor produse, costurile de întreţinere a spitalelor sau ale altor institutii, cheltuielile legate de investitii edilitare; istoria economica este prezentă prin evolutia institutiilor bancare", rezuma Adrian Majuru in prefata lucrarii.

N-avem si n-am avut un "Minister al Curateniei". Gunoaiele si alte teme inrudite, scrise cu rosu pe o carte de vizita exportata si peste granite, par lipite bine pe "fruntea" orasului. Prin urmare, niciodata nu am avut si nu avem o Romanie curata:

"Cat despre gunoi, problema este mai simplu de rezolvat si serviciul se face prin abonament. Primaria trimite zilnic abonaţilor cele 63 de vehicule, transporta gunoiul la depozitul din Tunari şi de aici cu ajutorul a 30 de furgoane le duce la groapa de gunoi aflată langa fabrica de caramida Maximilien Tonolla si astupa, astfel, incet-incet, uriasa groapa formata prin sapaturile pentru nisipul de caramizi. Furgoanele circulau pe liniile de tramvai, care sunt legate toate intre ele.

Transportul gunoiului are loc noaptea, cand circulatia tramvaielor este intrerupta. O parte din gunoi este arsa la crematoriile din Tunari si din Negru-Voda, iar alta este folosita pentru umplerea unor foste cariere de nisip, spre cimitirele Bellu si Sfanta Vineri. Latrinele sunt golite cu pompe sau cu butoaie. Acest ultim sistem tinde din ce in ce mai mult sa dispara si materiile fecale sunt aruncate in Dambovita, in aval la distanta mica de oras.

Bucurestiul are inca de suferit in privinţa toaletelor publice si a closetelor. Numarul acestora este foarte restrans si sistemul lor este in general destul de primitiv. Trebuie totusi sa recunoastem ca în fiecare an edilii nostri incearca sa le imbunatateasca si sa le inmulteasca. Ultimele construite sunt intr-adevar dupa modelul celor de la Viena."

Surse: "Bucurestiul in 1906" - Frédéric Damé. Traducere: Sanziana Baranga si Lucian Pricop. Editie ingrijita si prefata de Adrian Majuru 

Surse Fotografii: www.show.ro

Nota: Cartea nu o cautati, apare in miez de martie la editura "Paralela 45"