158 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu

Astazi se implinesc 158 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu si, ca de obicei, ziua de 15 ianuarie este un prilej pentru un mare circ... cultural(?).

Pe toate posturile de televiziune avem parte la stiri de reportaje sau anchete in care lumea de pe strada este intrebata daca stiu vreo poezie a "poetul national", copiii sunt asaltati in curtea scolii de reporterii de teren, cu microfoane si camere de luat vederi si sunt indemanti sa recite versuri din Luceafarul; apoi situatiile penibile in care se trezesc acesti oameni sunt comentate de prezentatorii de stiri: "Este trist...", "Este de neconceput..." etc. 

Apoi este randul personalitatilor sa apara pe sticla sau la diverse posturi de radio pentru a aduce elogii, omagii, ode etc. pentru a se vaieta ca "fauritorul limbii literare", ca "geniul tutelar al culturii neamului" este dat uitarii de generatia internetului.

Eugen Simion lanseaza 12 volume ale manuscriselor "poetului national" pentru care s-au cheltuit 900.000 RON (!!!) din bugetul Academiei Romane si declara ca acesta este cel mai important proiect cultural din ultima perioada (omfg!). Nici nu vreau sa ma gandesc ce altceva se putea face cu banii astia pentru cultura romaneasca. Si mai urmeaza 12 volume... ceva mai multe date aici.

Adrian Iorgulescu (daca nu stiati si va intreaba un reporter pe strada, el este ministrul culturii si cultelor) doreste ca ziua de 15 ianuarie, ziua "poetului nepereche", sa devina ziua culturii nationale (eu am alte preferinte - se pune?). Eu as propune ca de ziua culturii nationale sa se dea liber de la serviciu, sa fie toate magazinele inchise si sa facem in Piata Revolutiei un fel de festival al berii, unde sa se si citeasca. Despre ziua "acestui Fat-Frumos din lacrima al poeziei romanesti" si al culturii mai multe declaratii penibile ale lui Iorgulescu aici.    

In Cotidianul gasim o ancheta pentru revigorarea lui Eminescu, ca si cand am putea sa ii dam o pastiluta albastra si sa se rezolve problema. Pana la urma, de ce trebuie sa il revigoralizam pe Eminescu??? Cred ca intrebarea era: trebuie sa il revigoram pe Eminescu? Iar Compact ne anunta ca astazi si maine are loc Festivalul National de Creatie "Mihai Eminescu".

Tara asta e impanzita pana la refuz cu statui ale lui Eminescu, care mai de care mai caraghioase daca stai sa le privesti atent si fara sa cazi intr-o stare de admiratie gratuita. Nu pot sa nu citez aici din doua articole mai vechi ale lui T.O. Bobe si Razvan Radulescu in care cei doi comenteaza statuile ce-l reprezinta pe Eminescu: 1) "Intotdeauna cind ma gindesc la Eminescu imi vine in minte statuia din fata Ateneului, expresia celui mai trist caraghioslic si a divortului tragic-comic de spiritul critic in favoarea amantlicului cu gaunosenia emfatica si cu ohtatul "poeticesc".

Ma intreb cum sa nu rizi in fata unui Eminescu nud si cum sa nu-ti inchipui instantaneu figurile altor scriitor in aceeasi ipostaza. Ginditi-va la Maiorescu avind un stergar in jurul soldurilor, la Caragiale camuflindu-si Doamne iarta-ma cu palaria, la Hortensia Papadat-Bengescu in costum de baie, la Sadoveanu cu suncile revarsate peste snurul boxerilor, inchipuiti-va numai cum i-ar sta lui Dosoftei cu deltoizii dezgoliti, cit de stingher si vinovat s-ar simti sistemul osos expus de Bacovia si cu ce morga ar tine Vianu Estetica pe pubis.

Si totusi in fata Ateneului nimeni nu hohoteste tinindu-se de foale. Un Eminescu dezbracat nu stirneste risul pentru ca in imaginarul cultural romanesc el a fost de mult asimilat cu Iisus. Profet neinteles in timpul vietii, sarac, pribeag, batjocorit in suferinta chiar inaintea mortii - iata doar citeva dintre trasaturile pe care le schiteaza o religie a eminescianismului sfertodoct, inspirata de echivalenta: romanul e nascut poet = romanul e nascut crestin. Ergo, cel mai mare poet roman musai sa fie un Hristos, un intemeietor de religie care sa stea in istoria literaturii romane ca un fermoar, impartind-o si, in acelasi timp, sudindu-i acesteia cele doua parti echivalente cu Vechiul Testament si Noul Testament."

2) "Pentru ei, statuia lui Eminescu din Constanta ar trebui sa fie cu adevarat remarcabila. Pe un postament de beton, la doua sute de metri in largul marii, acolo unde valurile nu se sparg, ci doar se onduleaza, Eminescu ar trebui turnat din bronz. Sa fie inalt de saizeci si trei de metri. Nu Eminescu din fotografia de la Viena, ci acela din ultima poza, un adult cu chelie, adipos, cu ochii usor exoftalmici. In statuie, ochii lui sa fie luminosi ca farurile duble ale unei locomotive Pacific, capul lui sa se roteasca in jurul gulerului inalt de la camasa, si lumina de sub genele lui ostenite sa calauzeasca vapoarele spre tarm. Inauntru sa fie scari si lifturi, iar tot mecanismul rotitor al farului sa se afle sub fruntea de bronz a poetului. Acesta sa fie Farul din Constanta.

Nu am nici o afinitate cu poezia lui Eminescu, dar daca ar fi sa cred vreo clipa ca el este poetul national, atunci asa un monument as vrea sa i se dedice. Sa-l privesc ziua si sa fiu strivit de maretia lui. Sa-l privesc noaptea si lucirile intermitente ale ochilor lui galbeni sa ma infioare."

Citatele de mai sus fac parte dintr-un destul de uitat numar al revistei Dilema, celebrul - pe vremuri - 265 / 1998 (iata, in martie se implineste un deceniu de atunci :-p ), in care cativa scriitori si comentatori culturali incercau sa plaseze in prezent mitul "poetului nepereche" si sa vada ce a ramas din el. Inutil de spus ca ancheta a avut rezultate rasunatoare in cel mai rau sens posibil, iar semnatarii ei, Cezar Paul-Badescu, T.O. Bobe, Razvan Radulescu, Zigu Ornea, Cristian Preda, Mircea Cartarescu, N. Manolescu si Tita Chiper (care semna o convorbire cu Alexandru Paleologu) au avut de infruntat mania maselor dezlantuite de consumatori culturali care nu au vazut in articolele celor enumerati o diversiune de receptare, ci un atentat la valorile nationale.  Dar... Eminescu sa ne judece.

Sursa thumb