15 ianuarie - ziua culturii romane?

Postat de Cristina Foarfa in La zi pe Metropotam|14 Ianuarie 2009|0 comentarii|

Academicienii s-au gandit putin si, in prag de mare sarbatoare nationala, au decis: 15 ianuarie, ziua lui Eminescu, va fi Ziua Culturii Romane. Poate sunt carcotasa, dar de ce?

De ce e nevoie de o zi a culturii romane?

Sa-si aminteasca poporul ca exista si aceasta Cenusareasa numita cultura. Sa se bea in scop cultural prin institutii de cultura. Sa mai tina niste politicieni un discurs. Sa uite apoi acei politicieni procentul din PIB alocat culturii.

Sa ne mandrim iarasi ce cultura importanta are Romania (n-are. Nu atat de importanta). Sa mai scoatem calusarii de la pachet. Si limba de lemn in domeniul cultural. Sa mai vina desteptii la tv sa ne explice de cultura milenara, dar sa intre cu bocancii in cea tanara.

Ziua Nationala a Culturii Romane are asa un iz de propaganda urat mirositor. Traiasca Romania, traiasca Eminescu! Vedeti steagurile? Avem nevoie de momente ca asta sa ne tipam patriotismul.

Pentru cine se face ziua culturii romane?

Pentru romani? Pentru straini sa cunoasca mai bine cultura romana? Chiar crede cineva ca ii intereseaza Eminescu? E reprezentativ, s-au gandit ei. In interior poate, romanii asa il percep. In exterior nu. Sorry.

De ce de ziua lui Eminescu?

Serios, de ce Eminescu? E un mare anonim in contextul romantismului european (ooo, blasfemie, stiu) despre care strainii stiu mai putin decat despre Hagi. De ce nu de ziua lui Eliade, considerabil mai cunoscut in afara? De ce nu Brancusi? De ce nu Enescu? De ce nu Tristan Tzara? De ce nu Gellu Naum? De ce nu Mircea Cartarescu?

Nu, noi avem o singura obsesie si fixa: Eminescu. Putini citesc mai mult decat ce e in manualul de literatura romana, dar toti il imbratiseaza cu drag ca luceafarul/geniul culturii romanesti. Manolescu numea asta "dezinteres politicos".

E un gest de fatada. Cultura romana e atat de bolnava, de la cap pana la coada, incat zi sa celebreze boala asta ii lipseste. Tichie de margaritar sa fie.

Recomandare: pentru o gura de apa rece, vesnicul numar 265 al Dilemei (nu era veche pe atunci) despre Eminescu.