Au mai ramas 5 zile

... timp in care metropotamii sunt in priza.

Ultimele 24 de ore l-au schimbat radical la fata. Dupa duminica neagra, a urmat o luni cam somnoroasa, dar eficienta. Pe la crapatul amurgului, cand soarele se culca, metropotamii se afundau in jungla Popesti Leordenilor inarmati cu seturi noi de scule (fibra de sticla ne cam saboteaza lamele si foarfecele) si cu forte noi (noi fata de duminica, insa destul de sifonate fata de inceputuri).

Dupa lupte seculare care au durat vreo 3 ore, avionul nostru a capatat picioare sub forma de material rulant.

 

Intre timp, echipa numarul 2 lucra la munca de jos - decupatul aripilor.



Treaba in urma careia ne-am simtit ca intr-o poienita plina de licurici. Sub lama fierastraului electric fibra de sticla se metamorfoza in catralioane de particule sclipicioase, care dupa ce fluturau putin prin briza de seara se asterneau intr-o boare blanda pe flori, in ochi, pe buze ori morminte... Pardon, ne-a luat valul poetic impresionati de corola de minuni a lumii materialelor compozite. Cert este ca din noi va iesi o noua rasa de umanoizi, cu ochii stralucind ca dupa spice-ul din Dune, cu plamanii sticlosi si cu respiratia haraind ca a aluia de respira greu.