Alchimie de sambata

Metropotamii si-au pus azi robele cu stele aurii si bonetele ascutite de alchimisti si s-au dus sa transforme un schelet de aripa in frumusete de penaj de phoenix, proaspat renascut din cenusa. Apropo de cenusa, era sa... dar sa o luam cu inceputul.

Dis de dimineata, cand era soarele de cinspe suliti pe bolta cerului iar planetele erau aliniate favorabil, trupa extinsa a aterizat planat in laboratorul din Popesti Leordeni.

Primul pas - dezvelirea cofrajului de aripa pe care Novac, Toto si Camelia l-au scos din pamant, din piatra seaca, saptamana trecuta. Lookin' gooood.

Pas doi: - am ceruit la cofraj ca la parchetul din sufrageria palatului inainte de balul Cenusaresei.


stanga: wax left, wax right, ca in Karate Kid
dreapta: gata de atac. Sau de paintball.

Pas trei: din bube, mucegaiuri si noroi trebuie sa iscam arghezian frumusete de aripa noua. Cum?

Pe principiul papier mache, adica hartie mestecata. Nu stiti ce e aia? La orele de lucru manual din scoala se facea in felul urmator: se amesteca hartia umeda (igienica sau de ziar) cu solutie de aracet pana se obtinea o pasta groasa, care apoi se turna in straturi succesive in diferite forme, dand nastere la pusculite, abajururi de veioze sau alte traznai. V-am bulversat? Credeti ca ne facem avion din hartie? Ei, aici intervine alchimia, sub bagheta si indrumarea micii vrajitoare Camelia.

Time out: nu se face sa ne apucam de treaba pe stomacul gol. Toate filosofiile astea trec prin chimia stomacului. Pe care l-am umplut.


Dragos atacand ferice placinta cu mere de la Thalia, dupa ce tocise cutitul intr-un papanas cauciucat ca flubber-ul profesorului Brainard.

Revenim:

Se da: o cantitate considerabila de rasini, catalizatori, neutralizatori, toate ecologice, facute din materiale bio(hazardous) degradabile, care stateau cuminti la un loc in debara si asteptau sa fie combinate intr-un big bang.

Se cere: sa se transforme ceva alb, delicat, pufos si inofensiv pielii si plamanului, cum este fibra de sticla, intr-o aripa solida sub obladuirea careia... seful nostru va pica in Dambovita.


manusile si mastile sunt de amorul artei si din exces de zel la protectia muncii, nu era nimic nociv in sticlele cu X negru pe fond galben

Rezolvare: s-a masurat, s-a turnat, s-a amestecat, s-a scarpinat in cap (s-a panicat putin cand mana s-a lipit in par), apoi s-a pensulat. Activitatea de baza a zilei de azi a fost, pe langa experientele cu chimicale, pensulatul. Se pune foaie de fibra, se da cu rasina, se repeta, pana se termina smacolina, dupa care mai facem. Ca la clatitele blinî.

Mic moment vesel: cand faci chimie, iese ori foc, ori fum. Ori, doamne fereste, amandoua. Din greseala in greseala spre victoria finala, la un moment dat pe reactivii nostri i-a apucat fierbinteala, drept pentru care am ignorat viziunea echipelor de televiziune care s-ar fi indreptat in trap spre ciuperca mare de fum din Leordeni si am purces la racirea urgenta prin mijloace moderne si in deplina siguranta a cocktailului ucigas buclucas (pe care il alintam cu drag "bomba").


Scos direct din Delta Force- Toto in salbaticia Popesti Leordenilor

Dupa ce am facut un sandvis gigant cu trei straturi de fibre, unse cu nadejde cu rasini, am respirat adanc, fericiti ca cinci aurolaci si ne-am asezat repede jos, ca ne luase ameteala (de fericire, desigur).


fredonand Ridica-ma la cer, metropotamii extenuati

Inca nu ne vine sa credem, dar s-ar putea chiar sa ne iasa! Nu ratati episodul de maine - piatra filosofala e lasata la uscat si noi ne retragem in cuibul de metropotam la partea a doua din traforaj viteza.