Un american acasa, in Bucuresti

Pentru unii dintre noi "Bucurestiul meu iubit" poate suna anost si vetust ca o banda stricata de patefon, pentru altii poate avea sens si consens, pentru cei plecati departe de casa va fi mereu, acasa. Curios ar fi cum se vede Bucurestiul din California, mai precis cum a cunoscut un american orasul, subrezeniile si oamenii lui.

Sean O’Neil locuieste in Santa Barbara, California, cea mai vestica "tara" a SUA, cum mai bine spune el, "you can’t go anywhere West". A venit in Romania cu cinci ani in urma si este investitor majoritar al unei companii care se ocupa de proiectare si dezvoltare de produse electronice si solutii software.

Cum nu l-au indepartat nici fiscalitatea agresiva prin care statul "musca" o portie zdravana din bugetul unei companii, nici legendele erodate despre Romania aliniate sablonului "romanii e o natie de talhari si lenesi", Sean s-a gandit sa aplice acelasi know how si in fostul "Paris de buzunar" al protipendadei de acum un veac.

Surata din Romania functioneaza cu motoarele turate la maxim, pe un pattern comun, adica se ocupa tot de inginerie electronica. O afacere buna implementata cu succes si cu o echipa selectionata pe spranceana caci, spune el pe piata de profil cererea e mult superioara ofertei.

A cunoscut Bucurestiul la picior si chiar s-au imprietenit, asa ca a primit sa imparta cu noi cateva din experientele personale. Sean viziteaza metropola o data la trei luni, a bautut lumea in lung si-n lat, din Boston la Beijing si are prieteni cu duiumul. "In urma cu cinci ani, bucurestenii erau foarte suspiciosi, functionau pe tiparul "singura certitudine este incertitudinea"; daca avansam o propunere, o initiativa noua dadeau inapoi, sub pretextul: money first. In ultimii ani lucrurile s-au schimbat radical, dar candva primul gand era ca incerci sa le iei ceva vs. asteptau mereu ceva de la tine".
 
Gazetele din California nu scriu despre Bucuresti, prietenii l-au avertizat ca cei mai multi nu vor de la el decat portofelul, deci nu e un loc tocmai potrivit in care sa traiesti: "Am auzit in stanga si-n dreapta ca romanii incerca sa te triseze, ca sunt un popor care umbla cu jumatati de masura si in care nu e bine sa ai incredere. Am ajuns in Bucuresti cu un "bagaj" de sentimente amestecate: eram in proportie de 60% curios, 20% emotionat si restul speriat. Dupa ce am trait o vreme aici, am inchis toate aceste sfaturi in sertarul cu prejudecati pentru ca Bucurestiul mi se pare un oras fascinant la fel ca si oamenii lui".

Sursa foto

Chipul fascinant al Bucurestiului l-a decupat, in buna masura, din arhitectura sa: "Spre deosebire de Los Angeles unde arhitectura e dominata de repetitie, nici o cladire nu semana aici una cu cealalta. Sunt impresionat de vechimea cladirilor care conserva felii de timp. Intalnesc cladiri istorice la tot pasul, nu neaparat in centrul istoric. Suprapunerea aceasta de timpuri e foarte vizibila in acesta parte a Europei".

"Cel mai interesant aspect e mixul intre vechi si nou dar si modul in care cladiri istorice sunt ingropate intre blocuri. Eu vad schimbarile cu alti ochi pentru ca nu traiesc aici zi de zi"

Altfel, stie ca policlinica Coltea e cu un picior in groapa si chiar a semnat o petitie pentru salvarea acestui colt de istorie.

"Toate capitalele europene isi renoveaza cladirile istorice, nu le darama. De aceea Praga, Budapesta sunt asa frumoase. In plus, renovarea lor costa mai putin decat demolarea. In ultimii ani cilindrii paralelipipedici si betoanele au invadat deja orasul. Ar fi o pierdere sa se ingroape istoria sub buldozere mai ales ca aceste cladiri de patrimoniu sunt amprenta nobila a orasului si aduc aici turisti straini".

E indragostit de zona piata Romana, punct nodal al orasului pentru ca aici sunt concentrate magazine, fast food-uri si cluburi de noapte. Crede ca Bucurestiului ii lipseste ceea ce in America este cunoscut drept family restaurant. "Asta ar fi o nisa buna de acoperit pe piata. Nicaieri in Bucuresti nu exista ceea ce exista in toata lumea, restaurante dedicate familiilor cu copii; nici restaurantele clasice nu au meniuri special concepute pentru copii".

Iubeste parcurile orasului iar in topul listei se afla Herastraul.

Asemenea culori le-am regasit numai in celebrele parcuri din New York Bryant Park, Prospect Park, Flushing Meadow-Corona Park

Admira efervescenta orasului si faptul ca romanii sunt relaxati, nu numai ca gusta entertainment-ul dar il si manaca pe paine. "Nimeni nu pare a se grabi undeva spre deosebire de USA si UK unde oamenii au mereu ceva de facut. Pe de alta parte, americanii sunt mai prietenosi, mai deschisi, au o alta cadenta, o atitudine mult mai pozitiva, sunt mai implicati civic".

The streets are dirty but the people are so very kind

Cel mai sacaitor lucru i se pare parcatul masinilor pe trotuare si in special pe unde nu au voie. De aceea, ar incepe schimbarea de la "no parking on the sidewalk". Cu traficul sufocant si haotic s-a obisnuit chiar daca ii ia jumatate de ceas sa ajunga din piata Dorobanti in piata Romana. "In tot vestul Europei traficul e sufocant dar cultura sofatului nu e asa agresiva. Fata de traficul din Shanghai sau New Delhi, aici e raiul pe pamant. Si in L.A. ori N.Y. sunt probleme cu strazile, e adevarat ca nu sunt gropi. Una peste alta, important e ca se simte o evolutie, o transformare a orasului si sub acest aspect, lucrurile nu sunt stationare."

De regula se fereste sa spuna ca e american pentru ca taximetrul rotunjeste ciubucul, agentia imobiliara creste comisionul, taranii urca pretul marfii. "M-am pacalit la inceput de multe ori, dar am invatat lectia si regulile negocierii. Si in India sau Mexic functioneaza mica tocmeala; astea sunt lucruri marunte care oricum nu-ti pot schimba radical opinia despre un oras frumos. Eu ma simt aici ca acasa desi am petrecut multa vreme si in alte capitale europene".

Crede ca sintagma care a inconjurat lumea, referitoare la ospitalitatea romanului e "ventilata" artificial. La capitolul specific national, Sean ne-a pomenit de pagubosul obicei romanesc de a nu lua lucrurile foarte in serios si dibacia de a se invarti in jurul lui lasa-ma sa te las. Desi a negociat cu o suita de prejudecati legate de Romania, nu toate sunt de import. Destule sunt made in Romania, "fabricate", asamblate si livrate vrac de cei ce-o populeaza. "Romanii, in general, vorbesc urat despre romani, am senzatia ca nici nu-si cunosc tara, nici n-o apreciaza cu adevarat si fac un contra lobby. Am intalnit aceeasi atitudine si in diaspora, la expati dar si aici in oras".

Sosit aici din locul unde capitalismul isi merita numele de capitalism, Sean O' Neil e atasat de Bucuresti ca de un tovaras de viata pe care il primim in viata noastra cu bune si rele si ii acceptam defectele dupa cum ii pretuim calitatile. Deocamdata Bucurestiul ii ramane un bun prieten, care nu l-a dezamagit.