Cine si cum se descurca vara in jungla urbana

Am primit multe raspunsuri faine la concursul realizat impreuna cu Discovery Channel despre cum te descurci pe canicula in jungla urbana. Am gasit o gramada de sfaturi, de la cele normale, pe care ar trebuie sa le apicam zi de zi, pana la altele ironice sau "pe invers".

Dintre toate textele primite, l-am ales insa pe cel al lui Andrei Stoian, cel care va primi si iPod-ul castigat. Felicitari si iata textul lui:

Esti obosit, insetat si ajungi la culmea disperarii in momentul cand, dupa 10 minute de stat la coada, afli ca apa nu e rece, ca nu mai au decat minerala si ca si aia e Izvorul Minunilor pe care n-o suporti de cand ai auzit ca bulele din ea sunt artificiale.

Esti in jungla si ultima speranta a salvarii tale dispare ca o fata morgana din ochii nefericitului pierdut in desert. Iti continui drumul cu moralul la pamant, injurand printre dinti si califici tot restul zilei ca fiind ruinat, desi e abia ora 12 si doar incercai sa faci un drum pe jos pana la bomba cu sandvisuri. Si mai mult, patesti asta in fiecare zi!

Esti veriga slaba a lantului trofic urban!

Te-ai uitat pe discovery la documentarele alea de supravietuire? O sa-mi spui ca da si eu iti voi raspunde ca te-ai uitat degeaba pentru ca nu ai inteles mesajul. Esti confuz si imi argumentezi ca nu te ajuta nimeni cu sfaturi de supravietuire in oras.

Alergatul printre copaci in padure e foarte diferit de alergatul printre masini, incercand sa prinzi autobuzul. Ocolitul haitelor de cainin-are nimic de a face cu tupilatul spre urs cu vantul din fata ca sa nu te miroasa. Aurolacul ala din fata ta din autobuz zau ca ar fi un adevarat dar divin folosind-ul ca momeala pentru canibalii de pe insula unde ti s-a prabusit avionul.

Ce nu intelegi tu este ca procedezi gresit: incerci sa te opui cursului natural al orasului si el iti raspunde cu ce are mai rau. Nu ii accepti metodele si nu ii tolerezi toanele.

 L-ai vazut pe Bear Grylls aparandu-se de ploaie cu o umbrela si injurand umezeala? Scotea o frigaruie din buzunar dupa 3 zile cand nici macar un gandac gustos nu i-a taiat calea? Il dezgusta sa manance pestele crud prins dupa o noapte petrecuta cu frica de fiare salbatice? Asa ma gandeam si eu!

Va trebui sa treci printr-un sever regim de urbanizare salbatica, in care vei invata sa iti intelegi orasul si sa te impaci sufleteste cu miciile suplicii pe care ti le rezerva zilnic. Vei castiga nu invingandu-l pe el ci invingandu-ti propriul dezgust demoralizator.

Fa exercitiul de a te opri zilnic intr-un loc dificil pentru a-i observa frumusestea ascunsa. Sa-ti dau niste exemple:

Piata Victoriei, miercuri, ora 13 - i-ati un sandvis de la terasele de vis-a-vis de America House si admira ritmul alert al pietonilor, care, combinat cu blocajul de la intersectia Dr Felix cu Titulescu, compun un elegant dans al nervilor si motoarelor supraincalzite.

Priveste blocul comunist de pe colt si contrasteaza-l cu cladirile noi de sticla care il inconjoara, si, cu un mic efort de imaginatie, ajutat de o sticla de apa rece savurata la umbra terasei, il vei idealiza ca un simbol cald si familiar al unei epoci de demult care se pierde in valul rece si steril de modernitate.

Mergi pana pe coltul intersectiei si vei vedea in spatele cladirii de sticla un cos de fum din caramida rosie care da o alura industriala intreg peisajului. Felicitari, ai supravietuit aproape o jumatate de ora in acest infern cu doar o sticla de apa si un sandvis iar acum iti poti continua drumul nu cu nervi ci cu optimism.

Unirii, ora 18 - caldura e la un maxim. Esti captiv in asfaltul miscator incercand sa traversezi parcul cu gandul ca tramvaiul va fi iar plin ochi si ca geamurile lui minuscule seamana mai degraba cu gaurile de aer date in containerele cu imigranti ilegali.

Opreste-te! Te grabesti acasa sa prinzi stirile de la ora 7? Fa dreapta pe langa Hanul lui Manuc, stanga pe langa curtea veche si mai ai un pic si esti pe Smardan, strada noua plina de terase.

Ia-ti un milkshake si admira peisajul - adu-ti aminte cum arata locul acu 3 ani - si contempleaza potentialul zonei. Imagineaza-ti sute de cafenele, fiecare incercand sa se distinga printr-un specific diferit, cladirile renovate in care ti-ai dori un apartament mobilat in stilul anilor 30 cu o mare terasa care da spre una dintre stradute, locul perfect pentru a observa marile migratii umane dinspre locurile calde spre berile reci.

Ce ai pierdut? Timp si confort? Pai timp ai pierdut pentru ca ai impresia ca trebuie sa dai buzna pe usa de la servici la 6 si ca trebuie sa iti termini treaba pana atunci. De ce nu stai pana la 7, cand aglomeratia s-a mai redus un pic si ajungi chiar mai repede acasa evitand si o buna parte din caldura.

Confort? Ai transpirat si ai obosit? Dar gandeste-te ca ai ars cateva sute de calorii, ca in acest timp poate ai socializat in loc sa stai cu capul in monitor si ca maine o sa-ti iei o camasa de schimb.

Greseala fatala a animalului urban este degringolada optimismului si aparitia nervilor. Caldura, aglomeratia si mirosul ciudat sunt cu mult mai suportabile cand accepti orasul asa cum este si cauti nu sa il eviti ci sa ii descoperi oazele.

Odata cu lasarea serii, dupa ora 21 starea de graba lasa locul relaxarii mintii. Acum e momentul sa mergi spre casa, cu mintea implinita de descoperirea farmecului orasului potentat de imaginatia lasata libera in momentele de criza ale fizicului. Senzatia de ura dispare seara inlocuita de una de placere, dar care ai vrea sa dureze toata ziua. Apoi ciclul se reia, dar adu-ti aminte:

It's a love-hate relationship. But it's mostly love.