Alice Cooper la B'Estival

Scena: Heineken
Ora: 20:45
Parerea metropotamului: nu e frumos sa vorbesti de rau rockerii in varsta.

Si de fapt nici nu vrem sa il vorbim de rau pe Alice. A fost o ocazie unica in viata lui si a noastra sa ne intalnim. Ii uram multi Golden Years (ca tot n-a cantat-o Manson), dar probabil nu o sa mai avem sansa.

Daca il stiai pe Cooper si apucaturile lui burlesti-grotesti, nu te soca spectacolul. Daca nu il stiai, efectul era mai puternic. In ambele cazuri, reactia era de amuzament retinut. Nu a fost pe gustul tuturor. Nu multi sunt pasionati de arheologie si relicve.

Cu toate astea, ce e al lui e al lui. A avut un show jos palaria. Cu butaforia obisnuita lui: manechine insangerate, topoare, tepuse, ciocane, sange fals, dermatograf curgand din belsug. Momentul care a iscat semne de intrebare a fost aparitia unui personaj cu evantai si rochie rosie, sfasiata artistic. Noi am zis ca era barbat. Voi ce parere aveti? :)

Spre sfarsit, cand ultima molecula de adrenalina tremura ca varga in asteptarea lui Manson, am inceput sa fredonam si noi cu Alice: "I must be dreaming, please stop screaming". Mergea mai bine la Chicks on speed, care au fost un mare wtf, dar pe Alice l-a dezavantajat ca raspuns al publicului asezarea inainte de Manson.

Nu in totalitate insa, pentru ca la a 3-a piesa pe scena a aparut langa el, spre gurile cascate si uralele publicului, zee one and only, Marilyn Manson.

Au cantat impreuna, prima oara (dar nu si ultima, pentru ca au repetat momentul la Sweet Dreams a lui Manson) in istoria lor artistica, i-am iubit global, s-au salutat, au batut palma si s-au despartit prieteni. Frumos scos din condeiul organizatoric. Oare cata munca de convingere o fi fost purtata cu ei? :-) Chiar am fi curiosi sa aflam daca au acceptat rapid dublul sau dupa negocieri.

Alice Cooper e un rocker simpatic. Pentru urechile conservatoare carora le pica bine rockul din '70-'80. Individul categoric face show. Figuranti, decoruri, teatru, mascarada grotesca, tot tacamul. E adevarat ca asta avea priza mai mare acum 30 de ani si ca acum e putin anacronic si vag deplasat, insa a fost un show lucrat.

Dupa ce a fost bagat cu usurelul mimat violent, ca la varsta aia sunt oasele cam fragile, intr-o camasa de forta, l-au si spanzurat. Veridic. Dragut. Apoi s-a intors sa ne cante Poison, spre agitatia fanilor Manson :-)

Tot concertul ni s-a parut ca sta departe de public, in vitrina lui si in limitele scenariului, fara sa aiba multa interactiune cu lumea. Si-a spalat pacatele aparand cu tricolorul nostru. Dragut. Avand in vedere ca Manson si-a proiectat stars and stripes in fundal... Se cam clatina balanta.

Nota metropotamului: pareri extrem de impartite in redactie. Noi ii dam 8, pentru efortul depus si pentru realizare.